Alimentaţia are o influenţă decisivă asupra sănătăţii noastre: „Ești ceea ce mănânci.“ O alimentaţie optimă ne oferă șansa minunată de a trăi o viaţă lungă ȋn cele mai bune condiţii de sănătate și ȋn formă maximă. Având în vedere importanța enormă a alimentației, apare evidentă necesitatea de a ne informa despre alimentația sănătoasă din punctul de vedere al nutriției, cu ajutorul studiilor științifice de încredere și recunoscute în lumea întreagă!

Deși cunoaștem cu toţii recomandările din presă, și anume să mâncăm cât mai multe fructe și legume și cât mai puţină carne, totuși carnea apare tot mai des ca o parte componentă normală a unei presupuse alimentații sănătoase și echilibrate. Efectele dăunătoare pe care carnea le are asupra sănătății au fost însă demonstrate prin nenumărate studii științifice. Efectele catastrofale asupra sănătății ca urmare a consumului de lapte, brânză și alte produse lactate sunt mult mai puțin sau chiar de loc cunoscute. Atunci când catastrofe naturale sau atacuri teroriste produc moartea a sute sau mii de oameni, suntem șocaţi. Dar când milioane de oameni suferă și mor de cancer, boli cardiace, tensiune arterială crescută, diabet, Alzheimer, obezitate și alte boli cauzate de alimentaţia eronată, acest lucru este acceptat cu resemnare. În timp ce oamenii sunt dezinformaţi ȋn privinţa unei diete sănătoase, de această situaţie profită anumite branșe din economie.

Medici, clinici, producători de echipamente medical e și concerne farmaceutice obţin profituri uriașe, când oamenii suferă de boli cronice și sunt trataţi de aceste boli. Industria produselor animale obţine profituri enorme, când oamenii consumă produse precum carne, lapte, produse lactate sau ouă, produse care oricum ȋi ȋmbolnăvesc pe cei care le consumă. Este foarte ȋnșelător faptul că efectele dăunătoare ale alimentaţiei greșite, bazată pe produse animale, nu apar imediat, ci sunt vizibile după un număr de ani. Este adevărat că medicina a ȋnregistrat un progres uriaș ȋn ultimii ani, ȋnsă, pentru acest lucru plătim un preţ enorm din două puncte de vedere. În primul rând cresc costurile alocate sănătăţii, si deci contribuţiile pentru asigurările de sănătate. În al doilea rând, datorită progresului medicinei, cei care suferă de boli datorate consumului de produse animale, ajung la vârste tot mai ȋnaintate. Chimioterapia, medicamentele, aparatele medicale moderne, operaţiile și alte intervenţii invazive costisitoare nu tratează cauzele, ci mai degrabă simptomele bolilor cronice, astfel ȋncât viaţa, și totodată și suferinţa bolnavilor să fie prelungită. La polul opus, scopul unei știinţe medicale responsabile, aflată cu adevărat ȋn interesul oamenilor, ar trebui să fie acela de a ajuta oamenii să aibă o viaţă lungă ȋn cele mai bune condiţii de sănătate fizică și mentală. Acest lucru poate fi obţinut numai prin prevenţie, deci printr-o alimentaţie sănătoasă și un stil de viaţă sănătos. Însă, de pe urma oamenilor sănătoși nu câstigă nici medicii, nici clinicile sau industria farmaceutică, nici producătorii de aparatură medicală. Cine are atunci interesul să menţină populaţia sănătoasă? Din observaţiile mele, nici companiile de asigurări de sănătate nu au acest interes. Deoarece, oricât de mult vor crește costurile asigurărilor de sănătate, persoanele asigurate vor trebui să le plătească prin contribuţii tot mai mari. De asemenea, politica are strânse legături cu profiturile uriașe din industria sănătăţii și cea a creșterii animalelor, astfel ȋncât nici din această direcţie nu ne putem aștepta la vreun ajutor.

Dar se poate și mai rău de atât. Organizaţii de nutriţie, aparent independente, care stabilesc recomandări oficiale de nutriţie pentru populaţie, sunt finanţate de către industriile de carne, lapte și ouă. Mulţi cercetători sau oameni de știinţă primesc contracte de consultanţă bine plătite, sau alte avantaje ȋn instituţii aparent independene de nutriţie. În aceste condiţii, credeţi că aceste organizaţii sau cercetătorii lor vor face recomandări ȋmpotriva produselor firmelor care ȋi plătesc, sau de pe urma cărora profită ȋn diverse moduri? De asemenea, ȋn domeniul politic, reprezentanţii intereselor industriilor animale activează cu mare succes. Tocmai de aceea, ȋn lumea ȋntreagă sunt alocate sume enorme sub forma de subvenţii, industriei produselor animale. Numai UE cheltuie anual mai mult de 50 miliarde de Euro pentru subvenţiile industriei agrare, cea mai mare parte din acestea mergând către industria produselor animaliere. Chiar se acordă prime de export pentru produse animale, astfel ȋncât, produse animale foarte ieftine din UE să satureze piaţa mondială, și ȋn acest fel, să distrugă existenţa miciilor producători din ţările sărace.

În lumea ȋntreagă, ȋn consiliile guvernamentale care stabilesc recomandările nutriţionale, se găsesc ȋn procent majoritar reprezentanţi ai industriilor produselor animale. Însă aceștia nu sunt ȋntotdeauna cunoscuţi ȋn postura de reprezentanţi ai industriei animaliere. Contracte de consiliere bine plătite sau alte comisioane nu atrag prea mult atenţia, fiind considerate „activităţi secundare“. Profesorul Campbell a deconspirat acest sistem, ȋn cartea sa „China Study“, din poziţia de intrus ȋn sistem. Să dăm un exemplu din Elveţia, unde nici măcar nu se ȋncearcă să se ascundă legătura cu industria produselor animale: până de curând, directoarea de marketing a industriei cărnii era membru ȋn „comisia pentru alimentaţie a Elveţiei“, care acţionează ca cea mai ȋnaltă instanţă pentru recomandări nutriţionale oficiale ȋn Elveţia, și care consiliază administraţia Elveţiei. Această doamnă a fost responsabilă cu conducerea departamentului de marketing al industriei cărnii, cu creșterea cifrei de afaceri a acestei industrii. Ne putem ȋnchipui că ea ar pleda ȋmpotriva utilizării produselor din carne și deci ȋmpotriva celor care au angajat-o?

Acesta este un exemplu obișnuit ȋn ȋntreaga lume de manipulare legală. În comisiile pentru alimentaţie se află lobbyiști, cercetători de nutriţie, medici, PR- și oameni specialiști de marketing, care sunt finanţaţi de către industria cărnii, a produselor lactate și de către industria producătoare de ouă. Şi tocmai aceste persoane elaborează recomandările oficiale de nutriţie pentru populaţie. De aceea, aceste recomandări sunt ȋn contradicţie atât de des cu punctul de vedere știinţific, care atestă efectele negative ale consumului de produse animale asupra sănătăţii. Profesorul Dr. T. Colin Campbell rezumă acest sistem al manipulării ȋn cartea sa, după cum urmează: „Cunoaștem enorm de mult despre legătura dintre alimentaţie și sănătate. Însă, adevărata știinţă a fost ȋngropată ȋntr-o ceaţă de informaţii subiective și chiar dăunătoare sănătăţii– prin pseudo știinţă, diete la modă și propaganda industriei alimentare.“

O metodă preferată și comună de manipulare folosită de către industria cărnii și susținătorii săi este contestarea studiilor unor reputaţi oameni de știinţă, care prezintă dovezi clare despre efectele dăunătoare ale consumului de produse animale asupra sănătăţii. În aceste cazuri, sunt criticate detalii irelevante ale studiilor, cum ar fi metodologia studiilor. Deși aceste critici sunt irelevante și se poate demonstra cu ușurinţă faptul că sunt eronate, industria produselor animale ȋși atinge scopul: după ce studiul a fost criticat de un susţinător al industriei animale, deodată respectivul studiu devine „controversat“. Și astfel, prin metode incorecte și manipulatoare se reușește să se distrugă credibilitatea unor reputați oameni de știință, precum și pe cea a studiilor lor. Prin astfel de metode incorecte, este afectată credibilitatea unor cercetători renumiţi și a cercetărilor lor, deoarece un cetăţean normal, de obicei nu urmărește ȋntregul curs al acestei manipulări și identifică respectivele studii ca fiind „false“, „controversate“ sau „neserioase“. Acest cetăţean nesigur pe el va suferi ani de zile consecinţe drastice asupra sănătăţii sale de pe urma acestei propagande de manipulare.

O altă metodă de manipulare comună și foarte des ȋntâlnită este aceea, de a selecta dintr-un produs total nesănătos cum ar fi laptele, acele substanţe care sunt totuși importante ȋn alimentaţie, și pe baza acelor substanţe conţinute, să se catalogheze ȋn mod speculativ ȋntregul aliment. În acest mod ȋși face reclamă de ani de zile industria laptelui și cei care susţin această industrie, afirmând că datorită conţinutului său de calciu și proteine, laptele ar fi tare sănătos, si că ar contribui la un sistem osos puternic. Proteina de origine animală, ȋndeosebi cea din lapte este un foarte bun promotor de proliferare a celulelor canceroase. Acest lucru a fost demonstrat ȋn numeroase studii. Profesorul Dr. T. Colin Campbell care a studiat acest lucru ȋn cadrul lucrării sale „China Study“, studiu finanţat de către statul american și cel chinez, afirma ȋn urma cercetărilor: „Ce tip de proteină se dovedește ȋn mod consistent și puternic producătoare de cancer? Caseina, care ȋntrunește 87 % din proteinele conţinute ȋn laptele de vacă, stimulează toate stadiile de creștere și dezvoltare a cancerului. Ce tip de proteină se dovedește, chiar atunci când este administrată ȋn doze foarte mari, a nu contribui ȋn nici un fel la dezvoltarea cancerului? Proteinele sigure s-au dovedit a fi cele de natură vegetală, de exemplu proteinele din grâu sau soia.“ Există nenumărate studii care demonstrează pericolele imense pentru sănătate asociate cu consumul de lapte. Mai rău decăt atât : Potrivit unui studiu al Oficiului Naţional pentru Sănătate (BAG) din 2013, 92 % din substanţele toxice și cauzatoare de cancer din alimentaţie (Dioxine și PCB) provin din produsele animale. Laptele și produsele lactate cu un procent de 54 %  constituie cel mai important furnizor de astfel de substanțe toxice!

Calciul se obţine de fapt mult mai bine din surse vegetale. Biodisponibilitatea calciului din lapte este relativ redusă ȋn comparaţie cu cea din diverse tipuri de legume bogate ȋn calciu (de ex. broccoli). Aceasta ȋnseamnă că deși laptele este bogat ȋn calciu, acesta nu poate fi absorbit și folosit de către corpul nostru. Sursele de proteine animale, cum ar produsele lactate, carnea sau ouăle, datorită conţinutului mare de aminoacizi sulfuroși, conduc la pierderi enorme de calciu prin rinichi. Este clar că: laptele este lăudat datorită conţinutului mare de proteine, ȋnsă ȋn același timp aceste proteine nesănătoase ȋmpiedică absorbţia calciului, și ȋn plus cauzează pierderi de calciu din organism! Nu ȋntâmplător ratele cazurilor de osteoporoză (atrofie osoasă) sunt cele mai crescute ȋn ţările ȋn care consumul de lapte este cel mai crescut, și sunt cele mai scăzute ȋn ţările ȋn care consumul de lapte este cel mai redus.

Cel mai probabil, cetăţeanul obișnuit nu are idee că laptele conţine un număr de diverși hormoni (hormoni de creștere, hormoni sexuali, etc ), care ȋn mod normal se pot achiziţiona din farmacii numai pe bază de prescripţie medicală, datorită riscurilor mari pentru sănătate pe care le prezintă. Din punct de vedere biologic, laptele de vacă are ca scop sa ajute un viţel să crească ȋn cel mai scurt timp. Însă când un astfel de cocktail hormonal este aplicat unui alt tip de organism, ca cel al omului, care nu a fost proiectat pentru o astfel de dezvoltare rapidă, atunci apar o serie de boli cronice, deseori mortale: cancer, boli cardiace, diabet, demenţă, Alzheimer, accidente vasculare cerebrale, obezitate, etc.

A promova avantajele laptelui pentru sănătate, pe baza conţinutului său de proteine și calciu, este la fel de absurd, ca promovarea unor ciuperci otrăvitoare ca fiind foarte sănătoase, numai pentru că mai conţin și niște vitamine pe lângă otrăvurile lor.

Poveștile servite de industria animală, ȋn care carnea, ouăle, laptele și produsele lactate ar fi alimente sănătoase și valoroase, sunt de cele mai multe ori acceptate, fără a fi puse la ȋndoială, de către consumatorii neștiutori și de către politicienii dezinteresaţi. În multe state și ȋn UE, produse animale total nesănătoase și obţinute prin torturarea animalelor, sunt subvenţionate masiv cu bani publici. Este un scandal incredibil faptul că în Germania, laptele vegetal este total dezavantajat având un TVA de 19 %, în timp ce laptele de vacă cu un TVA de 7 % și  numeroase subvenții este masiv promovat.  Acest comportament al politicienilor este total inacceptabil, deoarece aceștia ȋn mod public pun mai presus interesele economice ale industriei animale faţă de binele și sănătatea cetăţenilor, cărora ar trebui sa le fie dedicaţi ȋn primul rând.

Alimentaţia sănătoasă este deseori atacată chiar și ȋn presă. În multe cazuri nici nu se poate dovedi dacă jurnalistul respectiv a fost doar dezinformat sau dacă are legături cu industria animalieră, deci dacă are interese economice. De exemplu: ȋn anul 2004 a fost un caz, în care un copil care se presupune că a fost hrănit vegan de către părinţii săi, a murit. De fapt, bietul copil nu a primit nici un fel de hrană, deci nici hrană vegană. Copilul avea pneumonie, nu a fost dus la medic pentru a primi tratament adecvat, și ca urmare nu a fost alimentat de loc. Şocant ȋn toată povestea aceasta nu este numai faptul că acel copil nu a primit nici un fel de mâncare (deci nici vegană), ci și că părinţii erau adepţii unei diete speciale („Urkost“/alimentaţie primordială). Această „Urkost“ nu are nimic ȋn comun cu alimentaţia vegană sănătoasă și valoroasă din punct de vedere nutriţional și psihologic. Ca de obicei, presa nu a considerat necesar să se facă noi cercetări ȋn această poveste sau să se aducă ȋn discuţie principiile nutriţionale ale unei diete vegane. Presa a condamnat pur și simplu alimentaţia vegană, ȋn interesul și ȋn avantajul industriei animale și cu prejudiciile cunoscute, deși cazul concret nu are nici o legătură cu alimentaţia vegană. În mintea oamenilor a rămas ȋnsă impresia greșită despre alimentaţia vegană, acest lucru fiind ȋn continuare ȋn interesul industriei animale.

Pe de altă parte, există milioane de oameni, care datorită alimentaţiei eronate, ȋn special carne, lapte, produse lactate, ouă, grăsimi și proteine animale, suferă și mor din cauza obezitaţii, a hipertensiunii, infarctului miocardic, anginei, accidentelor cerebrale vasculare, arteriosclerozei, osteoporozei, cancerului, diabetului, Alzheimer și altor boli cronice. Nenumărate cercetări știinţifice de nutriţie din ultimii ani au arătat legătura dintre consumul de produse animale și aceste boli grave. De asemenea, studiile din ultimii ani au arătat faptul că peștele este contaminat ȋntr-o proporţie alarmantă cu substanţe toxice din mediu precum dioxine sau metale grele. În 2009 universităţile din Barcelona și Granada au efectuat diferite studii pentru a determina contaminarea copiilor și a femeilor ȋnsărcinate cu mercur, și au stabilit că există o legătură clară ȋntre consumul de pește și contaminarea cu mercur. O concentraţie crescută de mercur afectează fără ȋndoială capacitatea mentală a copiilor (memoria, vorbirea) și a fost asociată cu o ȋntârziere ȋn dezvoltare a copiilor. Mai multe studii, printre care și un studiu francez din 2007, relevă faptul că peștele și laptele reprezintă cele mai semnificative surse de ingestie ale substanţelor toxice (dioxine, furani și dioxin-like PCBs).

Numeroase studii au demonstrat legătura dintre consumul de lapte și un număr de boli grave precum cancerul de sân, cancerul de prostată, Alzheimer, scleroza multiplă, Parkinson, diabet de tip I și II, cancer ovarian, oteoporoză, etc. Statisticile publicate de către Organizatia Mondială a Sănătăţii (OMS) privind incidenţa cancerului de sân se corelează cu nivelul consumului de lapte ȋn ţările respective. Raportul „EU-BST-Human-Report“ iniţiat de UE, ȋn care s-au verificat efectele consumului de lapte asupra sănătăţii oamenilor, a concluzionat că datorită conţinutului de hormoni din lapte, poate fi stimulată creșterea tumorilor maligne, ȋn special ȋn cazul cancerului de sân și de prostată.

Faptul că milioane de oameni sunt bolnavi și mor datorită consumului de produse animale este pur și simplu acceptat ca fiind „normal“- nu generează reacţii din partea media. Însă, când ȋntr-un caz izolat, datorită unor părinţi iresponsabili, un copil a avut probleme, atunci nu numai că se isterizează media, dar antrenează și indignarea și revolta celor neinformaţi precum și a reprezentanţiilor industriei animaliere. Rezultatele cercetărilor nutriţionale și afirmaţiile multor cercetători nutriţioniști, contravin reacţiilor acestei prese neprofesioniste și a celor care fac lobby „industriei animalelor de consum“. De exemplu, ȋntr-o publicație din 2003 Societatea Americană pentru Nutriţie (ADA, American Dietetic Association) și Societatea dieteticienilor din Canada (Dietetians from Canada) s-au pronunţat ferm ȋn favoarea avantajelor alimentaţiei vegane. În aceste asociaţii se găsesc cei mai renumiţi cercetători ai SUA și Canada. Numai ADA are aproximativ 70.000 de membrii. În această publicaţie, printre altele se afirmă următoarele:

În plus, renumitul dietetician german Prof. Dr. Claus Leitzmann afirma:

În 2009 Asociaţia americană de nutriţie (ADA, American Dietetic Association) a publicat un document de poziţie despre alimentaţia vegetariană și vegană, ȋn care recomanda aceste forme de alimentaţie. Acest lucru este cu atât mai remarcabil, cu cât legăturile pe care ADA le are cu industria cărnii sunt cunoscute. Însă datele științifice care susțin alimentația vegană nu pot fi ignorate. În această publicaţie se concluzionează că formele de alimentaţie vegetariană inclusiv cea vegană - atâta timp cât sunt realizate corect -, sunt sănătoase și nutritive pentru adulţi, bebeluși, copii și adolescenţi si chiar pot ajuta la prevenirea și ameliorarea  multor boli cronice precum boli cardiace, cancer, obezitate și diabet. Publicat ȋn iulie 2009 ȋn ziarul „Journal of the American Dietetic Association“ documentul reprezintă poziţia oficială a Asociaţiei Americane pentru Nutriţie, relativ la alimentaţia vegetariană și vegană:

Aici se poate observa, că din păcate, organizaţii importante precum ADA și DC, datorită structurii membrilor lor precum și datorită relațiilor pe care le au cu industria animalieră fac compromisuri și cataloghează alimentaţia vegetariană ca fiind sănătoasă, deși de fapt o alimentație vegetariană, datorită efectelor dăunătoare ale produselor lactate și ouălelor, este extrem de nesănătoasă. Sănătoasă este numai alimentaţia vegană.

Comisia medicilor pentru medicina responsabilă PCRM („The Physicians‘ Committee for Responsible Medicine“) este o organizație non profit, care susţine medicina preventivă, realizează cercetări clinice și promovează standarde ridicate de etică și eficienţă ȋn cercetare. Această organizaţie PCRM recomandă alimentaţia vegană ca fiind cea mai sănătoasă, și justifică acest lucru ȋn mod logic și rezonabil:

Profesorul Dr. T. Colin Campbell, autorul studiului nutriţional „The China Study“ lămurește avantajele unei alimentaţii vegane după cum urmează:

Dr. T. Colin Campbell, profesor emerit al Universităţii Cornell, a fost mai bine de patruzeci de ani unul dintre cei mai recunoscuţi cercetători nutriţioniști din ȋntreaga lume, având realizate mai mult de 300 de lucrări de cercetare. Studiul său cel mai de seamă, proiectul - China, este cel mai amplu studiu despre sănătate și nutriţie, care a fost realizat vreodată. Acest studiu a fost finanţat cu ajutorul fondurilor pentru cercetare ale SUA și ale Chinei si de aceea a fost deosebit de bine monitorizat de către autorități.

Câteva citate din cartea „Studiul China“ a profesorului Dr. T. Colin Campbell:

Dr. Caldwell B. Esselstyn a fost  consemnat în lista celor mai buni medici din SUA ȋn 1994/1995. El l-a ȋndrumat pe fostul președinte al Statelor Unite Bill Clinton către o dietă vegană. Dr. Esselstyn a scris cartea „Prevent and Reverse Heart Disease“ (Preveniţi și reversaţi bola cardiacă). În această carte vorbește despre studiul său, realizat ȋn anii 80 și 90 cu pacienţi grav bolnavi de boli cardiace, pe care medicamentele sau operaţiile nu ȋi mai puteau ajuta, și care cel mai adesea nu mai aveau mult de trăit. Toţi pacienţii, care au ţinut strict dieta vegană, nu numai că supravieţuiseră până la finalizarea cărţii sale, ci ȋși recăpătaseră sănătatea.

Potrivit rezultatelor cercetărilor Dr. Esselstyn și a altor cercetători, nimeni nu ar trebui vreodată să dezvolte boli cardiace coronariene, deoarece toate acestea sunt cauzate prin dietă, și anume de nutrienţii prezenţi ȋn carne, lapte, produse lactate, ouă și pește. Boala cardiacă coronariană precum infarctul miocardic este în țările occidentale industrializate cea mai frecventă cauză de deces, chiar înaintea cancerului. Dr. Esselstyn explică foarte clar, de ce și o dietă vegetariană este de asemenea nesănătoasă:

De aceea nu este de mirare că există studii ocazionale, din care reiese faptul că vegetarienii prezintă o stare de sănătate chiar mai proastă decât cei care mănâncă carne. Deoarece de cele mai multe ori carnea care lipsește din dietă este supracompensată prin cele mai dăunătoare alimente, și anume prin produsele lactate. Dr. Esselstyn subliniază ȋn toate apariţiile sale publice precum și ȋn cartea sa că numai o dietă pur vegetală, fără produse animale, este sănătoasă și numai prin acest tip de alimentaţie pot fi prevenite sau vindecate bolile cardiace. El nu admite nici o deviere de la o dietă strict vegană:

Bill Clinton și-a vindecat boala cardiacă coronariană severă care ȋi punea viaţa ȋn pericol și care necesita chiar mai multe intervenţii operatorii dificile, printr-o dietă vegană, respectând cu stricteţe principiile profesorului Campbell și ale dr. Esselstyn. Într-un interviu, Bill Clinton spunea relativ la acest lucru:

În ciuda dovezilor covârșitoare de netăgaduit, obţinute ȋn urma studiilor și a raţionamentelor știinţifice, o mare parte din presă, medici ignoranţi și presupuși „experţi ȋn nutriţie“ răspândesc minciunile și ȋndrumările eronate ale industriei animale precum și doctrinele false ale trecutului. Per ansamblu, acest lucru este un scandal politic ȋn domeniul sănătăţii de prim rang. Prevenţia, deci prevenirea bolilor ar trebui să ocupe un loc la fel de important ȋn cadrul medicinei, ca și tratarea bolilor. Însă sistemele de sănătate câstigă sume imense de bani din tratamentele bolilor cronice, dobândite din alimentaţie. În această industrie a sănătăţii, o politică masivă de prevenţie ar trebui să elimine o mare parte din afaceri și profituri uriașe. Nu e de mirare deci, că ȋn această situaţie de dezinformare masivă și de conflict nefericit ȋntre sănătate și industria produselor animale, prevenţia bolilor printr-o alimentaţie sănătoasă rămâne un lucru extrem de ȋndepărtat. Și astfel se ȋnchide circuitul, prin care oamenii, animalele și mediul ȋnconjurător suferă enorm. Deci este ȋn interesul propriu al cetăţenilor, să aibă grijă de alimentaţia lor, pentru binele propriei sănătăți.

O alimentaţie vegană, concepută corect și diversificată este cea mai sănătoasă formă de alimentaţie și singura dietă cu adevărat sănătoasă pentru om. Totuși, o dietă din care doar se elimină carnea, laptele, branza, ouăle și peștele nu reprezintă automat o dietă sănătoasă. Deoarece o dietă vegană incorect alcătuită, nediversificată și cu prea mult zahăr rafinat și prea multe grăsimi/uleiuri adăugate este de asemenea nesănătoasă! Acest lucru este valabil, ȋn ciuda faptului că ȋn multe studii știinţifice de nutriţie s-a concluzionat faptul că majoritatea persoanelor care se hrănesc vegan prezintă o stare de sănătate mai bună decât mâncătorii de carne sau vegetarienii.

În acest punct ar trebui ȋncă o dată subliniat, că o alimentaţie vegetariană nu are nici un avantaj pentru sănătate (și absolut nici un avantaj din punct de vedere etic ) și că majoritatea studiilor ȋn care starea de sănătate a vegetarienilor apare ca fiind mai bună se datorează de fapt preocupării generale a acestora pentru sănătate. Aceasta deoarece laptele și produsele lactate sunt fără ȋndoială, conform cercetărilor știinţifice, cele mai nesănătoase alimente (hormoni, proteine cancerigene de origine animală, substanţe toxice cancerigene de mediu).

În cadrul alimentaţiei vegane, se acordă o atenţie deosebită suplimentării cu vitamina B12, deoarece vitamina B12 este produsă numai de către microorganisme (bacterii). De aceea, această vitamină se găsește cu precădere ȋn produse animale usor perisabile precum carnea, laptele, ouăle. Există indicii că unele alimente vegetale, ȋn anumite condiţii pot conţine de asemenea suficientă vitamina B12. Deoarece aceste indicii nu provin din surse sigure, nu vom dezvolta această opțiune. Posibilitatea unei deficienţe de vitamina B12 este cel mai frecvent argument ȋmpotriva alimentaţiei vegane, folosit de așa zișii „experți“. Dar și mulți dintre cei care au o alimentație mixtă prezintă deasemenea deficienţe de B12.

Pentru ca dieta vegană să fie cea mai sănătoasă formă de alimenaţie trebuie să fie urmate regulile unei alimentații diversificate și să se aducă un aport corespunzător de vitamina B12.

Alimentația vegană este cea mai sănatoasă numai în condițiile în care sunt urmate câteva reguli. Conform literaturii științifice de specialitate se ajunge la următoarele reguli, pe care din acest motiv le recomand și eu personal:

Cele 7 reguli ale unei diete vegane sănătoase

• Regula 1
  Cea mai importantă: mâncați cât se poate de diversificat!
• Regula 2
  Luaţi vitamina B12 ca supliment alimentar, iarna eventual și vitamina D (fie vitamina D2, sau vitamina D3 din sursă vegană), iod din alge sau sare iodată, ȋnsă folosiţi sarea cu măsură
• Regula 3
  Folosiţi alimente/ sucuri care conţin vitamina C în timpul meselor, pentru a optimiza absorbţia fierului
• Regula 4
  Evitaţi zahărul rafinat și făina albă
• Regula 5
  Folosiți grăsimi adiţionale/uleiuri numai ȋn cantităţi mici (bolnavii de inimă ar trebui să renunţe ȋn totalitate la grăsimi sau uleiuri adiţionale), aceasta nu se aplică ȋnsă pentru copii vegani
  Tip: Acizii grași Omega-3 se obţin cel mai bine din seminţe de in proaspăt măcinate
• Regula 6
  Consumaţi cât mai rar alimente procesate industrial
• Regula 7
  Consumaţi de preferinţă fructe proaspete, legume, leguminoase și produse din cereale integrale

Din punct de vedere medical, ȋn alimentaţia vegană, se recomandă folosirea de alimente ȋmbogăţite cu vitamina B12 (sucuri, cereale pentru micul dejun, lapte de soia, etc.) precum și un supliment nutritiv cu vitamina B12, din motive de precauţie. Alternativ, se poate doar verifica periodic concentraţia de vitamină B12 ȋn sânge. Dar, comparând aceste măsuri de siguranţă minimale cu pericolele uriașe pentru sănătate, deja demonstrate, datorate consumului de carne, lapte, brânză, ouă și pește, realizăm cât de lipsit de sens ar fi, ca numai datorită vitaminei B12, să se consume produse animale. Ar fi nu numai total disproporţionat, ar fi o nebunie, să vrei să compensezi o eventuală deficienţă de vitamina B12, care nici măcar nu este sigură, și care poate fi remediată cu ușurinţă prin alimente ȋmbogățite cu B12 și un supliment nutritiv, printr-un consum de produse animale, adică printr-o ameninţare masivă asupra sănătăţii.

Citiţi vă rog cartea „Studiul China“ a profesorului Dr. Campbell. Mai bine zis: studiaţi această carte! Va fi cu siguranţă cea mai importantă carte a vieţii dvs. Este vorba despre sănătatea dumneavoastră viitoare și despre calitatea vieții dumneavoastră viitoare, dar și despre sănătatea și viaţa copiilor dumneavoastră, pentru care sunteţi responsabil.

Dr. Esselstyn, ȋn cartea sa „Prevent and Reverse Heart Disease“, arată faptul că 70 % din totalul copiilor americani în vârsta de 12 ani, datorită dietei occidentale tipice, bazată pe carne, lapte, lactate și zahăr rafinat, prezintă deja depozite de grăsime pe artere, deci prezintă simptomele precursoare ale unei boli cardiace. Profesorul Campbell face referire ȋn cartea sa, la un studiu realizat pe soldaţi americani decedați ȋn război, care ȋn medie aveau vârste de numai 22 ani. Un procent de 77,3 % din inimile studiate prezentau semne pronunţate ale unei boli cardiace. La vârsta de numai 22 de ani! Tineţi cont că supraponderalii și cei care nu erau ȋn formă fuseseră ȋn prealabil excluși din studiu!

Fiecare copil are dreptul la cel mai bun start ȋn viaţă, și acest lucru este posibil cu ajutorul celei mai sănătoase alimentaţii, astfel ȋncat să obţină cea mai bună stare de sănătate mentală și fizică. De aceea, fiecare copil merită o alimentaţie vegană sănătoasă și diversificată. Una dintre cele mai importante responsabilităţi ale părinţilor este aceea de a se documenta temeinic ȋn interesul copiilor lor, de a obţine cunoștiinţe de nutriţie fundamentate știinţific, și de a pune ȋn practică cu consecvenţă aceste cunoștiinţe.

Totodată, aveţi grijă și de viaţa și sănătatea animalelor dumneavoastră de companie, pentru care sunteţi de asemenea responsabili. Alimentaţia vegană nu este numai pentru oameni cea mai sănătoasă. Câinii hrăniți vegan au de regulă o stare de sănătate mai bună și o durată de viaţă mai mare. Acest lucru este simplu de explicat. Diferenţa nu constă ȋn conţinutul de nutrienţi din hrana animalelor, câinii și pisicile primind de obicei atât ȋn varianta omnivoră, ȋn cazul ȋn care aceasta era bine ȋntocmită, cât și ȋn cea vegană, toți nutrienţii necesari. Diferenţa ȋntre cele două tipuri de hrană și marele avantaj al hranei vegane, comparativ cu cea omnivoră, constă ȋn faptul că aceasta este mult mai puţin contaminată cu substanţe toxice.

Potrivit cercetărilor Oficiului Federal Elveţian pentru sănătate și a unor cercetări realizate ȋn Franţa, apx. 92 % din substanţele toxice conţinute de alimentele pentru consum uman provin din produse animale! În hrana pentru animale ajung ȋn plus și deșeuri de la abatoare, care sunt considerate inadecvate pentru oameni.

Decisive sunt ȋnsă rezultatele cercetărilor profesorului Dr. T. Colin Campbell precum și ale altori cercetători, care ȋn studii pe animale, au stabilit faptul că proteina animală, conţinută ȋn hrana pentru animalele de companie, este de asemenea un factor promotor al cancerului la animale. În plus, rezultatele a numeroase studii arată faptul că hormonii conţinuti ȋn mod natural ȋn produsele animale stimulează masiv dezvoltarea cancerului. Chiar și carnea bio sau laptele bio conţin ȋn mod natural aceste substanţe promotoare de cancer!

Faptul că o alimentaţie vegană este potrivită și pentru animalele de companie o dovedește și recordul stabilit de cel mai vârstnic câine din lume, care a intrat în Cartea Recordurilor, și anume un câine ȋn vârstă de 27 de ani, hrănit exclusiv vegan. Mai multe despre cel mai longeviv câine din lume găsiți pe: www.dr-med-henrich.foundation/vegetarian-dog.

Propriul meu câine a atins vârsta de 19 ani hrănit vegan, și a murit din cauza efectelor adverse ale medicamentelor ȋn urma unei operaţii la ochi.

În decursul anilor, mi s-a confirmat mereu aceeași experienţă: Cine este ȋmpotriva alimentaţiei vegane, fie știe prea puţin despre acest lucru, fie câștigă de pe urma produselor animale. Despre trecerea la o alimentaţie vegană, profesorul Campbell spune:

„Prima lună poate să fie o provocare, ȋnsă apoi va fi mult mai ușor. Și pentru mulţi dintre dumneavoastră va fi o adevarată plăcere. Ştiu că este greu de crezut, până să experimentaţi pe propria persoană, ȋnsă simţul gustativ se schimbă atunci când consumaţi numai alimente vegetale ... Prin urmare, rezultatul va fi acela, că veţi consuma cu mare plăcere alimente vegetale, chiar dacă  faza de tranziţie poate fi o provocare ȋn plan psihologic și practic. Este nevoie de timp și puţină determinare. Este posibil să nu primiţi suport din partea familiei și a prietenilor. Însă beneficiile pentru sănătate vor fi o minune. Și veţi fi uimiţi, cât de ușor vă va fi, odată ce veţi fi deprins noi obiceiuri.“

Referinţe foarte recomandate pentru studiu:

• Vegan Gesund – cum să te simți mai bine și cu siguranță mai  performant cu ajutorul celei mai sănătoase alimentații     
  Cartea de bucate și lucrarea de referință a bucătăriei vegane sănătoase - de bucătarul Raphael Lüthy și Dr. med. Ernst Walter Henrich.
  ISBN 978-3-00-047572-6
• „Studiul China“ de T. Colin Campbell,
  Anul apariţiei: 2012  Editura: Adevar Divin ISBN13: 9786068080758
• „Prevent and Reverse Heart Disease“ de Caldwell B. Esselstyn, Avery (Penguin Group) New York 2008, ISBN-10: 1-58333-272-3
• „Milch besser nicht“ de Maria Rollinger, JOU-Verlag, ISBN 3-00-013125-6
• Scurt rezumat despre efectele dăunatoare ale consumului de lapte și produse lactate asupra sănătății, www.dr-med-henrich.foundation/schaedigung-milch
• The Food Revolution: How Your Diet Can Help Save Your Life and Our World – de John Robbins, Conari Press ISBN-10:1573244872 - o carte fantastica pe care o recomand cu caldura!
• Ärztekommission PCRM, The Physicians‘ Committee for Responsible Medicine, www.pcrm.org
• „Vegan Ernährung“ de Langley, 1995 EchoVerlag, Göttingen
• Publicaţia de poziţie a ADA („American Dietetic Association“, Amerikanische Gesellschaft für Ernährung) relativ la avantajele pentru sănătate ale alimentaţiei vegetariene și vegane din 2009; ȋn Internet la adresa: www.dr-med-henrich.foundation/ada
• Lista cu studii știinţifice de nutriţie din lumea ȋntreagă:
  www.dr-med-henrich.foundation/studien
• Film pe DVD „Forks over knives“.
  Un Film foarte bun, foarte informativ despre munca Prof. Campbell, Dr. Esselstyn și a altor cercetători.
• Raport -TV al NDR (Norddeutscher Rundfunk, ARD) despre pericolele pentru sănătate ale consumului de lapte:
  www.dr-med-henrich.foundation/video-milch
• Un eseu foarte valoros despre alimentaţia vegană ȋn limba engleză de Gentle-­World, Angel Flinn:
  www.dr-med-henrich.foundation/aufsatz-vegan
• „Earthlings“ este un documentar impresionant despre situaţia animalelor cu actorul Joaquin Phoenix ca narator:
  • Versiunea ȋn limba engleză:
    www.dr-med-henrich.foundation/video-earthlings-en
  • Versiunea ȋn limba germană:
    www.dr-med-henrich.foundation/video-earthlings-de

• Hrană vegană pentru animalele de companie: www.dr-med-henrich.foundation/haustierernaehrung

În lumea ȋntreagă suferă de foamete aproximativ 1 miliard (1.000.000.000) de oameni. La fiecare secundă, pe această planetă, moare un om de foame, 30 milioane (30.000.000) de oameni pe an.

Zilnic mor ȋntre 6.000 și 43.000 de copii de foame, ȋn timp ce apx. 40 % din totalul peștilor pescuiţi ȋn lumea ȋntreagă, apx. 50 % din recolta mondială de cereale și apx. 90 % din recolta mondială de soia este folosită pentru hrana „animalelor de fermă“ ȋn industria cărnii și a laptelui! 80 % din copii care suferă de foame trăiesc ȋn țări, care produc hrană ȋn exces, și totuși copii aceia rămân ȋnfometați, deoarece excesul de cereale este exportat pentru hrana animalelor din ţările dezvoltate. A utiliza hrana vegetală pentru producerea alimentelor animale, atât de dăunătoare sănătătii, este o absurditate, un lucru scandalos și o imensă risipă: pentru producerea a numai 1 kg de carne sunt necesare până la 16 kg de hrană vegetală și 10 – 20 tone (10.000 – 20.000 litri!) de apă. Prin redirectarea către produsele animale sunt irosite cantități enorme de calorii valoroase ale hranei vegetale care nu mai poate fi pusă la dispoziția oamenilor.

Hrana pentru animale este exportată din ţările „din lumea a treia“ pentru  creșterea „animalelor  de consum“ din ţările industrializate, deși ȋn aceste ţări sărace sunt oameni și copii care suferă de foame și care mor din lipsa de hrană. Cunoașteţi desigur zicala : „Animalele bogaţilor mănâncă pâinea săracilor“. De exemplu, foametea din 1984 din Etiopia nu s-a datorat faptului că industria agrară nu a avut producţie de hrană, ci faptului că toată producţiă agrară a fost exportată către Europa, respectiv a fost destinată hrănirii animalelor pentru consum. În timpul crizei alimentare, care a costat viaţa a zeci de mii de oameni, statele europene importau din Etiopia grâne, pentru a hrăni cu ele găini, porci și vite. Dacă aceste grâne ar fi fost folosite pentru hrana oamenilor din Etiopia, nu ar mai fi existat acea perioadă de foamete. În Guatemala, apx. 75 % din copii sub 5 ani sunt subnutriţi. Cu toate acestea se produc anual ȋn continuare peste 17.000 tone de carne pentru export ȋn SUA. Pentru hrana acestor animale este nevoie de cantităţi gigantice de cereale și soia, din această cauză recoltele proprii nu sunt folosite pentru hrana copiilor subnutriți. În loc să hrănim populaţia ȋnfometată a lumii, noi le luăm hrana, pentru a o folosi la creșterea animalelor „de consum“, și astfel să ne putem satisface dependenţa morbidă de carne, ouă și lapte. Datorită cererii crescute de soia și cereale de către industriile crescătoare de animale, prețurile acestor alimente vegetale a crescut astfel încât aceste alimente au devenit inaccesibile pentru mulți oameni din tările sărace.

Încă din anul 2002, ziarul britanic „The Guardian“ sublinia:

După datele Dr. W. Bello, director al institutului pentru alimentaţie și politică de dezvoltare „Institute for Food and Development Policy“,

Afirmaţia institutului „WorldWatch Institute“ este relevantă:

Dr. W. Bello, directorul institutului „Institute for Food and Development Policy“, subliniază faptul că, creșterea animalelor pentru carne este o irosire de resurse.:

Philip Wollen este fostul Vicepreședinte al Citibank, care la vârsta de 34 ani a fost inclus ȋn topul 40 al celor mai influente persoane cu putere de conducere, de către publicaţia australiană pentru știinţă. La 40 de ani și-a schimbat total viaţa, deoarece a vrut să ȋși aducă contribuţia la oprirea crimelor ȋmpotriva animalelor, oamenilor și mediului:

Două citate din Jean Ziegler, fost comisar special al ONU și al Consiliului Național al Elveției pentru dreptul la hrană:

De către cine ucis? De către toţi cei care sunt implicaţi ȋn acest sistem. Deci, implicit, de către acei consumatori, care prin cumpărăturile lor finanţează acest sistem!

Sistemul politic, ȋn special Uniunea Europeană (UE), subvenţionează masiv industria cărnii și a laptelui cu bani proveniţi din taxe, ȋn ciuda faptului că nu există pentru acest lucru nici un motiv sau vreo justificare morală. Subvenţiile agrare ale UE reprezintă aproape jumatăte din bugetul anual al UE, deci mai mult de 50 miliarde Euro pe an. Absurditatea acestor subvenţionări ale UE este evidenţiată și prin faptul că UE pe de-o parte finanţează campanii ȋmpotriva consumului de tutun, ȋn același timp ȋnsă, până ȋn 01.01.2010 a subvenţionat timp de mulţi ani producţia de tutun, risipind deci bani din taxe și impozite.

Flote de pescuit din ţările industrializate ca SUA, Japonia și Europa achiziţionează drepturile de pescuit din jurul ţărilor sărace ca Africa și America de Sud. După ce jefuiesc mările din zonă, se mută mai departe lăsând ȋn urmă un ecosistem devastat și o populaţie indigenă ȋnfometată. Într-un articol al ziarului britanic „The Guardian“ se arată:

Fiecare dintre noi decide în fiecare zi, dacă prin consumul de carne, lapte, branză și ouă, participă la sistemul industriei animalelor de consum – cu toate consecinţele brutale pentru mediu, oamenii și animalele acestei lumi.

Pentru studii viitoare, foarte recomandate sunt următoarele:

• The Food Revolution, How Your Diet Can Help Save Your Life and Our World by John Robbins, Conari Press (ISBN-10: 1573244872), o carte fantastica – foarte recomandată!
• Discurs de Philip Wollen:
  www.dr-med-henrich.foundation/video-philip-wollen

În societatea noastră este considerat normal și acceptabil din punct de vedere moral, ca animalele să fie exploatate ȋn folosul omului (ex. „vaca de lapte“), torturate (ex. testarea pe animale) și ucise (ex. „animale de măcelărit“).

Procesul evoluţiei a ȋnzestrat oamenii cu aptitudinile și mijloacele necesare pentru a realiza această subjugare și exploatare a animalelor. Omenirea este tentată să folosească acest statut privilegiat pentru a se investi cu așa numitul „drept al celui mai puternic“. Acest „drept al celui mai puternic“, cunoscut și ca „legea junglei“ este folosit ca bază morală pentru exploatarea, torturarea și uciderea animalelor.

La polul opus, standardele morale ale societăţii noastre nu au la bază „legea junglei“. Un cadru social, guvernat de valori morale adevărate, nu permite celor mai puternici exploatarea abuzivă a celorlalţi, pentru satisfacerea propriilor interese. „Dreptul celui mai puternic“ și valorile morale sunt lucruri contradictorii, care se exclud reciproc. Deși este evident că acest „drept al celui mai puternic“ nu se armonizează cu valorile morale general acceptate ȋn societatea noastră, totuși este necesar să analizăm, dacă această exploatare a animalelor de către oameni, este ȋn mod coerent și consistent ȋn concordanţă cu o moralitate reală.

Pentru a justifica din punct de vedere „moral“ exploatarea animalelor, societatea se folosește de o construcţie „etica“ specială. Specia umană proclamă o valoare superioară pentru ea ȋnsăși, și exclude animalele din standardele etice aplicabile. Forţa celui mai puternic permite extinderea propriei „valori“ și excluderea animalelor. Această construcţie specială pentru justificarea exploatării animalelor necesită o examinare logică, pentru a putea stabili dacă este ȋn vreun mod ȋn acord cu o moralitate adevarată. Așa cum am mai spus, un cadru etic nu poate depinde de „legea junglei“ și de valabilitatea acesteia, și nici de interesele celor mai puternici.

Să ne imaginăm că ar exista o „Super-Fiinţă“ aflată la un nivel superior de evoluţie, cu forţă fizică considerabilă și inteligenţă semnificativ superioară ȋn comparaţie cu omul. Este foarte posibil, ca această ipoteză să devină ȋn viitor realitate, având ȋn vedere procedurile avansate de tehnologie genetică, respectiv de optimizare a genelor.

Această specie a „Super-fiinţelor“ ar fi la fel de superioară oamenilor, precum este omul astăzi superior animalelor. Bineȋnţeles, „Super-fiinţele“  ȋși proclamă o „valoare“ superioară ȋn comparaţie cu oamenii. Bineȋnţeles că omul va fi exclus din sistemul moral de valori aplicabil acestor „Super-fiinţe“ și va fi încadrat într-o construcție specială „etică“ similară.

Ar avea atunci aceste „Super-fiinţe“ un drept „moral“ al celui mai puternic ...

• să tortureze oamenii pe parcursul ȋntregii lor vieţi ȋn ferme de producţie, respectiv ȋn lagăre de concentare?
• să ucidă oamenii ȋn abatoare, de cele mai multe ori aceștia fiind conștienţi?
• să insemineze artificial femeile, respectiv să le violeze pe toata durata vieţii lor, pentru a le fura laptele?
• să smulgă bebelușii mamelor permanent gravide, astfel ȋncat aceștia să nu poată fi alăptați?
• să omoare acești bebeluși smulși de lângă mamele lor și să ȋi folosească pentru carne și crenvurști?
• să ȋi omoare pe bolnavii de BSE (encefalopatie) ȋmpreună cu rudele lor, ȋn agregate de exterminare ȋn masă?
• să transporte oameni ziua ȋntreagă fără mâncare și fără apă?
• să testeze pe oameni medicamente, cu toată suferinţa și agonia care rezultă din aceasta activitate?
• să realizeze cele mai barbare testări „știinţifice“ pe oameni?
• să testeze pe oameni substanţe toxice, pentru a afla dozele letale?
• să ȋși celebreze tradiţiile prin ritualuri mortale gen „ lupte cu oameni” ȋn arene?
• să ţină oamenii captivi ȋn ȋnchisori, pentru a fi priviţi, și să numească aceste ȋnchisori grădină zoologică?
• să forţeze oamenii să facă diverse trucuri și să numească aceasta circ?
• să vâneze oameni și să numeasca acest lucru sport, sau chiar măsură de protecţie a naturii?
• să emită o lege de protecţie a oamenilor, care prevede ȋn mod raţional, ca oamenii să fie omorâţi, ȋn mare parte ȋn stare de conștienţă totală, pentru a li se mânca carnea și a li se purta pielea pe post de haine sau ȋncălţăminte?
• să testeze pe oameni diverse medicamente care ar trebui să vindece multiplele boli datorate consumului nesănătos de carne de om?

Probabil vi s-ar părea imoral dacă aceste „Super-fiinţe“ v-ar trata astfel pe dvs. și pe cei dragi dvs.? De ce oare? „Super-fiinţele“ sunt exact ȋn poziţia dumneavoastră, poziţie pe care o aveţi dumneavoastră faţă de animale. Numai acest „Drept al celui mai puternic“ stabilește astăzi fundamentul „moral“ pentru justificarea consumului de carne și a tuturor celorlalte acte de cruzime care rezultă din achiziţia de carne, ouă, lapte și produse lactate.

Schopenhauer spunea: „Compasiunea este baza moralităţii.“ Aceasta include compasiunea faţă de cei slabi, care sunt la mila noastră. Bineȋnţeles că dumneavoastră – ca o fiinţă plină de compasiune – veţi pretinde că o „super-fiinţa“ se comportă moral numai dacă ȋi cruţă pe cei mai slabi decât ea, deci pe dvs. Dacă consideraţi drept imorală exploatarea omului de către o „super-fiinţa“, ȋn baza dreptului celui mai puternic, atunci este imperativ logic, ca exploatarea animalelor de către om pe baza aceluiași principiu să fie exact la fel de imorală.

Drept urmare, noi oamenii avem un comportament moral faţă de animale, numai dacă le cruţăm, dacă refuzăm să le exploatăm, cumpărând carne, lapte, ouă și lactate. Sau valorile morale contează pentru dumneavoastră numai ȋn măsura ȋn care vă sunt favorabile și vă protejează de legea junglei?

Dacă moralitatea se poate aplica ȋn mod aleatoriu, ȋn funcţie de propria poziţie ȋn ierarhia puterii, atunci aceasta nu mai este cu adevarat moralitate, ci mai degrabă o pseudo-moralitate, folosită pentru a justifica folosirea ȋn mod brutal și egoist a puterii ȋmpotriva celor slabi și lipsiţi de apărare. Pseudo-moralitatea este doar o construcţie psihologică ajutătoare, prin care se nuanțează frumos implicarea ȋn aceste abuzuri și crime ȋmpotriva celor lipsiţi de apărare, și prin care se adoarme conștiinţa celor care ar putea să ȋși pună ȋntrebări legate de această moralitate.

Ce fel de „etică “ este aceasta, pe care o permitem numai dacă, ȋn mod brutal și egoist obţinem din ea un avantaj cu preţul suferinţei provocate celor mai slabi. Când ȋnsă, noi ȋnșine suntem puși ȋn situaţia de a suferi, de a fi exploataţi și de a fi uciși de către cei mai puternici decât noi, atunci nu mai acceptăm această etică. Această etică falsă se dovedește a fi o pseudo-etică, o lipsă de etică și o crimă morală. Această etică aparentă este eventual o declarație a corupției morale.

S-a demonstrat faptul că ȋn societatea noastră, construcţiile etice folosite relativ la animale sunt bazate pe un mod de gândire greșit și inconsistent, acestea reprezintă de fap o „pseudo-etică “, folosită pentu a justifica crimele ȋmpotriva celor slabi. Aceste crime legitimate prin pseudo etică sunt legalizate ȋn așa numitele legi „pentru protecţia animalelor“, astfel ȋncât la prima vedere să pară imaculate din punct de vedere moral și să nu fie puse sub semnul ȋntrebarii. O analiză logică arată că exploatarea animalelor are la baza o imoralitate evidentă.

Istoria omenirii este plină de exemple de crime morale, care la vremea respectivă erau legale. Gândiţi-vă de exemplu la sclavie și la discriminarea rasială. Exact din acest motiv, militantul pentru drepturile omului și câstigatorul premiului Nobel pentru pace Dr. Martin Luther King spunea:

Tortura de-a lungul ȋntregii vieţi, exploatarea și uciderea animalelor sunt legale. Soarta animalelor este probabil cel mai rău și mai ȋngrozitor lucru care a fost făcut vreodată de oameni. Câștigătorul premiului Nobel pentru literatură John Maxwell „J. M.“ Coetzee spunea:

Câștigătorul premiului Nobel pentru literatură Isaac Bashevis Singer, evreu care și-a pierdut o mare parte din rude în timpul persecuției evreilor de către naziști, spune următoarele:

Câștigătorul premiului Nobel Romain Rolland (1866–1944), care nu a apucat totuși să vada crimele comise ȋn industria creșterii animalelor, scria:

Acum puteţi decide: vreţi să luaţi parte, la adăpostul unei pseudo moralităţi, la crimele comise asupra celor slabi, prin consumul produselor animale, sau vreţi să daţi o șansă ȋn viaţa dvs. unei moralităţi adevărate, care să ȋi includă și pe cei slabi?

Recomandări:

• „Food Revolution, Ernährung – Der Weg zu einem gesunden Leben in einer gesunden Welt“, von John Robbins (in deutscher Sprache), Hans-Nietsch-Verlag, ISBN 3-034647-50-2, O carte fantastică – foarte recomandată!

La o primă vedere, este dificil să avem o imagine reală a dimensiunii și a severităţii exploatării animalelor de către oameni. Aceste acte se petrec ȋntre zidurile ȋnalte ale abatoarelor, cât mai departe de ochii consumatorilor, astfel ȋncât acestora, să nu le piară apetitul pentru carne, lapte și ouă, atunci când ar fi confruntaţi cu consecinţele devastatoare ale alegerilor lor.

Din când ȋn când vedem reportaje TV și documentare despre condiţiile ȋnfiorătoare ȋndurate de către animale ȋn fermele de animale, ȋn abatoare sau atunci când sunt transportate. La scurt timp după aceste reportaje, apar de obicei rectificări din partea industriei animale sau din domeniul politic, clasificând cazurile grave prezentate drept „falsificate“, „excepţii“, „manipulări“ sau „neactualizate“, cu scopul de a liniști consumatorii. Însă, oricine cercetează puţin mai atent, din perspectiva cetăţeanului normal, imparţial, realizează rapid că situaţia ȋn care se găsesc animalele este extrem de gravă. Cel mai bine ne putem informa din filme sau văzând cu ochii noștri, la faţa locului, care este situaţia reală. Din păcate, textele și cuvintele pot reda numai parţial suferinţa acestor fiinţe.

Raportul fostei studente la medicină veterinară, astăzi doctoriţa veterinară – Christiane M. Haupt despre experienţele pe care le-a trăit ȋn industria producătoare de carne, ne oferă o primă imagine foarte bună. În continuare, redăm ȋn totalitate acest raport.
(Sursa: www.vegetarismus.ch/heft/98-2/schlacht.htm):

„Pentru o ȋnghiţitură de carne ...

Pe placa de deasupra rampei de beton scrie: ‚Sunt acceptate numai acele animale, care sunt transportate conform legii pentru protecţia animalelor și care sunt identificate corespunzător‘. La capătul rampei zace ţeapan și livid un porc mort. ‚Da, unii mor deja ȋn timpul transportului. Colaps circulatoriu.‘ Ce noroc că mi-am luat vechea jachetă cu mine.

Deși este abea ȋnceputul lui octombrie, este un frig pătrunzător, dar nu numai frigul mă face să ȋngheț. Îmi ȋndes mâinile ȋn buzunare, forţându-mă să arăt o faţă prietenoasă și să ȋl ascult pe directorul abatorului, care ȋmi explică, că de multă vreme nu mai efectuează o verificare a stării de sănătate a animalelor, ci numai o inspecţie generală. La 700 de porci pe zi, cum ar putea să meargă altfel? ‚Oricum nu sunt animale bolnave aici. Dacă ar fi, le-am trimite imediat ȋnapoi, și asta ar costa furnizorul o penalizare semnificativă. Au ȋncercat acest lucru odată, apoi nu s-a mai repetat.‘ Dau din cap cu interes– numai să rezist, trebuie să rezist aceste șase săptămâni mă gândesc –, ce se ȋntamplă cu porcii bolnavi? ‚Există un abator special pentru ei.‘ Aud despre regulile de transport și cât de importantă este ȋn zilele noastre legea de protecţie a animalelor. Astfel de cuvinte, rostite ȋntr-un loc ca acesta sună sinistru. Între timp, o mașină de transport cu două nivele este adusă până la rampă. Din ea răzbat ţipete și tropote. Detaliile abea se disting ȋn ȋntunericul dimineții; scenariul are ceva ireal și amintește de reportajele din război, de șiruri de vagoane cenușii, ȋn care oameni terifiaţi, cu feţe palide sunt mânaţi către docul de ȋncărcare de către oameni ȋnarmaţi. Deodată mă trezesc ȋn mijlocul acestei orori. Așa ceva se ȋntâmplă în coșmaruri, din care te trezești ȋngheţat de transpiraţie rece, terifiat: ȋnconjurată de ceaţa ȋnvolburată, ȋntr-un frig de gheaţa, ȋn lumina crepusculară murdară a acestui loc respingător, ȋntre blocuri plate, anonime, din beton, oţel și cărămizi albe, ȋn marginea unei păduri ȋngheţate; aici s-a petrecut Indescriptibilul, despre care nimeni nu vrea să știe.

Ţipetele sunt primul lucru pe care ȋl aud când ȋmi ȋncep ziua de lucru, la acest stagiu practic, al cărui refuz ar fi ȋnsemnat cinci ani de studiu pierduţi și eșecul planurilor mele de viitor. Însă – fiecare fibră din corpul meu, fiecare gând care ȋmi trece prin minte– ţipa a negare. Simt repulsie, dezgust și oroare, dar mă simt și ȋngrozitor de neajutorată: obligată să văd, fără să pot face nimic, și forţată să și particip, eventual să mă mânjesc și de sânge. De la distanţă, cum am coborât din autobuz, m-au izbit ţipetele porcilor, ca o tăietură de cuţit. Şase săptămâni ȋmi vor ţipa ȋn urechi, oră de oră, fără oprire. Rezistă. Pentru tine se va sfârși calvarul acesta cândva. Pentru animale ȋnsă, niciodată.

O curte goală, câteva containere frigorifice, jumătăți de porci atârnând ȋn cârlige se ivesc de după o ușă strident luminată. Totul extrem de curat. Aceasta este partea frontală. Caut intrarea, este ȋn lateral. Două mașini care transportă animale trec pe lângă mine, văd siluete galbene de porci proiectate ȋn ceaţa dimineţii. O lumină palidă ȋmi arată drumul, văd ferestre luminate. Câţiva pași – și sunt ȋnăuntru. Faianţă albă peste tot. Nimeni ȋnăuntru. Un coridor alb, – acolo este vestiarul pentru femei. Este aproape ora șapte, mă ȋmbrac: alb, alb, alb. Boneta ȋmprumutată arată grotesc peste părul meu drept. Ghetele ȋmi sunt prea mari. Mă ȋntorc târăndu-mi picioarele din nou ȋn coridor, aproape mă ciocnesc de medicul veterinar. Salutări politicoase. ‚Eu sunt noua studentă ȋn practică.‘ Înainte să ȋncepem, formalităţile. ‚Puneţi-vă ceva călduros pe dvs., mergeţi la dl.director și daţi-i certificatul de sănătate. Dr. XX vă va spune, de unde ȋncepeţi.‘

Directorul este un domn jovial, care a ȋnceput prin a-mi povesti despre vremurile bune, când abatorul nu era ȋncă privatizat. Apoi, din păcate, a terminat cu povestirea și a decis să ȋmi arate personal ȋmprejurimile. Și așa ajung pe rampă. În dreapta mea, ţarcuri de beton, ȋnconjurate de bare de fier. Unele sunt deja pline cu porci. ‚Dimineaţa ȋncepem lucrul la ora cinci.‘ Porcii se agită, ici colo se iau la harţă, câteva boturi curioase ȋmping printre gratii, au ochi inteligenţi, alții sunt neliniștiţi și dezorientaţi. O scroafă mare pare că ar vrea să atace o alta; Directorul ȋnhaţă o rangă și o lovește ȋn cap de mai multe ori. ‚Se mușcă destul de rău‘, explică el. Jos, mașina de transport a lăsat ȋn jos trapa de ieșire, porcii din faţă stau ȋmpietriţi ȋn faţa podeţului de trecere și ȋncearcă să o ia ȋnapoi, ȋnsă sunt ȋmpinși din spate, căci ȋntre timp, un angajat este deja suit ȋn spate și ȋi lovește cu forţă cu un furtun de cauciuc. Pe viitor, nu am să mă mai mir, când voi vedea numeroasele dungi roșii pe carcasele de porci.

‚Electrocutarea a fost interzisă pentru porci‘, spune directorul. Câteva animale ȋndrăznesc să facă ȋmpleticindu-se nesigure primii pași, apoi restul le urmează. Unul alunecă cu piciorul ȋntre clapetă și rampă, revine sus, schiopătează mai departe. Se află cu toţii din nou ȋntre gratiile de fier, care ȋi duc inevitabil ȋntr-un ţarc ȋncă gol. 

La fiecare cotitură, animalele se ȋmpotmolesc și creeaza blocaje. Angajatul este furios, urlă la animalele rămase ȋn urmă, care panicate ȋncearcă să sară peste tovarășii lor de suferinţă. Directorul clatină din cap. ‚Lipsit de creier. Chiar fără creier. De câte ori v-am spus, că nu ajută să ȋi loviţi pe cei din spate!‘ În timp ce urmăream ȋmpietrită acest spectacol – sigur nu este adevărat – visezi –, directorul se ȋntoarce și salută șoferul unui nou transport de animale, care este așezat lânga celelalte, și se pregătește să descarce. Aici operaţiunea merge mult mai repede, ȋnsă cu mult mai multe ţipete ale animalelor, și ȋnţeleg rapid și de ce: ȋn spatele porcilor care se ȋnghesuie este un al doilea bărbat, care atunci când lucrurile nu merg suficient de repede, aplică electroșocuri animalelor. Ma holbez la bărbat, apoi la director, și acesta scutură ȋncă o dată din cap: ‚Deci, știţi că acest lucru este acum interzis pentru porci!‘ Omul se uită neȋncrezător, apoi ȋndeasă aparatul ȋn geantă.

Din spate ceva mă ȋmpunge ușor ȋn spatele genunchiului, mă ȋntorc și ȋntâlnesc doi ochi albaștri inteligenţi. Cunosc mulţi iubitori de animale, care sunt extrem de entuziasmaţi de expresivitatea și sentimentele pe care le pot citi ȋn ochii unei pisici, de privirea credincioasă a câinelui, – cine vorbește ȋnsă despre inteligenţa și curiozitatea care se văd ȋn ochii unui porc? Curând voi vedea cu totul altă expresie ȋn acești ochi: ţipete mute de frică, durere copleșitoare, ochi goi, scoși din orbite, rostogoliţi pe podeaua plină de sânge. Atunci m-a fulgerat un gând, tăios ca o lovitură de cuţit, gând pe care ȋl voi avea ȋn minte, de multe sute de ori ȋn următoarele săptămâni: A mânca carne este o crimă – o crimă: …

Apoi urmează un tur prin abator, ȋncepând din camera angajaţilor. O fereastră deschisă către hala de măcelărie dezvăluie un șir nesfârșit de jumătăţi de porci ȋnsângeraţi, care alunecă pe banda de sortare, atârnaţi ȋn cârlige. Indiferenţi la această priveliște, doi angajaţi ȋși mănâncă micul dejun. Pâine cu carne rece. Tunicile albe ale amândoura sunt mânjite de sânge, sub cizma de cauciuc a unuia atârnă o fâșie de carne. Aici zgomotul acela de coșmar este puţin mai atenuat, ȋnsă pe măsură ce sunt condusă către hala de măcelărie, vuietul neomenesc reapare. Sar ȋnapoi ca să mă feresc, căci o jumătate de porc este aruncată dintr-un colț și se ciocnește de o alta. M-a atins, caldă și vâscoasă. Nu este adevărat – este absurd – imposibil.

Întreaga grozăvenie a scenei m-a izbit deodată. Ţipete sfâșietoare. Scrâșnetul mașinilor și sunetul metalic al instrumentelor. Mirosul pătrunzător de păr ars și piele pârlită. Mirosul de sânge și apă fierbinte. Râsete, remarci obișnuite. Cuţite strălucitoare, hălci de carne găurite prin tendoane, alături jumătăţi de animale cu ochii scoși și cu mușchii zvâcnind. Bucăţi de carne și organe căzând ȋntr-un jgheab plin de sânge, și care mă stropesc cu lichidul acela dezgustător. Bucăţi unsuroase de carne pe podea, pe care se alunecă. Oameni ȋn alb, pe ale căror tunici șiroiește sângele, sub căști sau sub berete feţele arată ca cele pe care le ȋntâlnim ȋn mod normal peste tot: ȋn metrou, la cinematograf, ȋn Supermarket. Ai aștepta să vezi monștrii, ȋn schimb zărești tiparul bunicului de vis-a-vis, al tânărului impertinent de pe stradă, domnul ȋngrijit de la bancă. Sunt salutată prietenos. Directorul ȋmi arată hala unde vor fi tăiaţi viţeii. Astăzi este goală – ‚Marţi este rândul vitelor!‘ –, mă pasează unei doamne și pleacă; are treabă. ‚Puteți arunca singură o privire ȋn liniște prin hala aceasta de tăiere.‘ Trei săptămâni mi-au trebuit, până să mă ȋncumet să fac așa ceva.

În prima zi sunt privilegiată, mi se permite să stau ȋntr-o cămăruţă, lângă camera personalului și să tai oră după oră bucăţele mici, dintr-un buchet de carne pentru probe, pe care o mâna plină de sânge ȋl reumple ȋn mod regulat. Fiecare bucăţică – un animal. Sunt apoi tăiate porţii individuale, se adaugă acid clorhidric și se fierb pentru testul de trichineloză. Doamna ȋmi arată totul. Nu se găsește trichineloză niciodată, dar testul este obligatoriu.

Ziua următoare mă trezesc parte a unei mașinării gigantice de dezmembrări. O introducere rapidă – ‚Aici ȋndepărtezi restul faringelui și tai ganglionii limfatici mandibulari. Uneori mai atârnă câte o copită de gheare, ȋn cazul ăsta aranjați-le.‘ – și eu tai fără să stau pe gânduri, trebuie să mă mișc repede, banda rulează mereu, ȋncontinuu. Deasupra mea, alte părţi ale cadavrelor sunt ȋndepărtate. Când colegul lucrează prea repede sau când de la mine se acumulează ȋn jgheab prea mult amestec cleios de sânge, ȋmi sare mâzga pâna pe faţă. Încerc să evadez ȋn partea cealaltă, ȋnsă acolo o ghilotină cu apă rece, imensă, taie porcii ȋn două; este imposibil să stai acolo, fără să fi ud până la os. Cu dinţii ȋncleștaţi continui să tai, trebuie să mă grăbesc, nu am timp să mă gândesc la toată oroarea asta, și ȋn plus trebuie să fiu al naibii de atentă, să nu ȋmi tai degetele.

Ziua următoare, ȋmprumut o pereche de mănuși metalice de la o colegă care a părăsit acest domeniu de lucru. Și am renunţat să mai număr porcii care mi s-au perindat ȋnsângeraţi prin faţă. Nu mai folosesc mănuși de cauciuc. Deși este oribil să scotocești cu mâinile goale ȋn cadavre ȋncă calde, totuși ȋn acest proces te mânjesti pâna la gât, iar mixtura aceea lipicioasă, provenită de la fluidele corporale ale cadavrelor, ȋţi pătrunde oricum ȋn mănuși. Pentru ce se mai fac oare filme de groază, când există deja aici?

În scurt timp, cuţitul nu mai taie. ‚Daţi-mi-l mie, vi-l ascut eu!‘ Bunicul amabil, ȋn realitate un fost inspector de carne, ȋmi face cu ochiul. După ce mi-a ȋnapoiat cuţitul ascuţit, a ȋnceput să pălăvrăgească despre una alta, mi-a spus o glumă, apoi s-a ȋntors la treabă. De atunci, mă ia sub aripa lui și mă ȋnvaţă unele trucuri, care ȋmi vor fi de ajutor pe linia de producţie. ‚Nu iţi place deloc ce facem aici, nu-i așa? Văd asta. Dar trebuie făcut.‘ Nu pot să spun ca ȋmi e chiar antipatic, se străduiește să ȋmi ridice cât de cât moralul. Și ceilalţi sunt foarte dispuși să ajute; sunt sigură că se amuză pe seama noastră, a studenţilor care venim aici ȋn practică, ȋn prima fază suntem șocaţi, apoi cu maxilarele ȋncleștate ne terminăm stagiul. Sunt oameni bine intenţionaţi, nu există șicanări. Trebuie să admit că – doar cu unele excepţii – angajaţii de aici nu pot fi percepuţi ca niște monștrii, numai că s-au obișnuit, au devenit cu timpul extrem de abrutizaţi, indiferenţi. Asta este autoprotecţie. Altfel nici nu se poate suporta. Nu, adevăraţii monștrii sunt toţi cei care, zi de zi ordonă aceste masacre ȋn masă, care prin pofta lor de carne, condamnă animalele la o existenţă mizerabilă și la un sfârșit oribil, și care forţează alţi oameni să facă o muncă degradantă, care ȋi abrutizează, ȋi transformă ȋn fiinţe indiferente și brutale.

Treptat devin o rotiţă ȋn acest angrenaj al morţii. Orele trec greu, par o veșnicie, mișcările ȋncep să devină mecanice și obositoare. Aproape sufocată de zgomotul ȋnnebunitor și de omniprezenţa violenţei de nedescris, mintea ȋncepe să ȋși revină din amorţeală și funcţionează din nou. Diferenţiază, ordonează, ȋncearcă să raţioneze, să ȋnţeleagă. Dar este imposibil. 

Când am observat – ȋn a doua sau a treia zi – că printre porcii disecaţi, care erau goliţi de sânge și arși, mici părţi din ei ȋncă zvâcneau și tremurau ..., am ȋnlemnit. ‚Se … se mișcă ȋncă ...‘, spun eu către un veterinar care trecea pe lângă mine, deși sunt conștientă că este posibil, ca o vreme să mai zvâcnească terminaţiile nervoase. Veterinarul rânjește: ‚La dracu, cineva a făcut o greșeală aici – ăsta nu e total mort!‘ O convulsie ȋnspăimântătoare scutură jumătăţile de animal, peste tot. Un loc al groazei. Am ȋngheţat până ȋn măduva oaselor.

Întoarsă acasă, mă ȋntind ȋn pat și stau cu ochii aţintiţi ȋn tavan. Oră după oră. În fiecare zi. Apropiaţii reacţionează iritaţi. ‚Nu mai arăta asa deplorabil. Mai zâmbește și tu. Doar tu ai vrut neapărat să devii medic veterinar.‘ Veterinar, da. Nu măcelar de animale. Nu mai pot suporta. Comentariile acestea. Această indiferenţă. Această acceptare implicită a crimei. Vreau să vorbesc, trebuie să ȋmi deschid sufletul, să povestesc. Simt că mă sufoc. Vreau să povestesc despre porcul care nu mai putea merge, care stătea cu picioarele din spate depărtate. Despre cum l-au lovit și l-au bătut pâna ce a ajuns ȋn boxa destinată uciderii. Am revăzut mai târziu acel animal, când atârna deasupra mea, despicat ȋn două, fiecare jumătate avea inscripţionat numărul 530. Numărul de animal măcelarit 530 din acea zi, nu voi uita niciodată numărul acesta. Vreau să povestesc despre zilele ȋn care erau tăiate vitele, despre ochii lor căprui și blânzi, care erau atât de plini de panică. Despre ȋncercările lor de a scăpa, despre toate bătăile și hăituielile la care erau supuse, până ce și ultimul nefericit animal era adus ȋn ţarcul cu gratii de fier, cu vedere la hala unde celelalte animale erau jupuite și tăiate ȋn bucăţi, – apoi lovitura mortală, urmată imediat de un lanţ prins de piciorul din spate, care ridică corpul animalului la ȋnălţime, ȋn timp ce capul ȋi este tăiat. Și ȋntotdeauna, ţâșnesc râuri de sânge din corpul, care, deși fără cap, totuși mai zvâcnește și lovește din picioare ... Vreau să povestesc despre zgomotul atroce pe care ȋl face o mașină când jupoaie pielea de pe un corp, despre mișcarea de rotire a degetelor, obișnuite să scoată globul ocular din orbită – cum se distorsionează culoarea acestor ochi și cum se schimbă ȋn roșu ȋnainte de a fi aruncaţi ȋntr-o gaură din podea, ȋn care se aruncă ‚gunoiul‘. Despre cutia de aluminiu mânjită, ȋn care aterizează toate măruntaiele, ȋntr-o forma de gunoi vâscos, extrase din cadavrele imense fără cap, cu excepţia ficatului, inimii, plămânilor și a limbii – acestea sunt destinate consumului.

Aș vrea să povestesc, cum mereu și mereu ȋn mijlocul acestui munte ȋnsângerat și vâscos, era câte un uter gestant, să povestesc că am văzut viţeluși total vizibili și deja formaţi, de toate mărimile, fragili și golași, cu ochii ȋnchiși ȋn săculeţul lor cu lichid amniotic, care nu ȋi mai putea proteja, – cel mai mic era atat de minuscul, ca un pisoi nou născut și totuși arăta ca o văcuţă perfectă ȋn miniatură, cel mai mare era acoperit cu păr fin, alb cu maro și cu gene lungi, catifelate, ar mai fi avut doar câteva săptămâni până la naștere.

‚Nu este o minune, ce creează natura?‘ zice veterinarul care era de serviciu ȋn acea zi, ȋn timp ce arunca uterul cu fetusul ȋn groapa de gunoi. … Acum știu cu siguranţă că nu există Dumnezeu, pentru că nu apare nici un fulger din cer care să pedepsească crimele care se petrec aici, și care se perpetuează la infinit.

Nu există nici Dumnezeu și nici altcineva, care să o ajute nici pe vaca deplorabil de slabă, care la ora 7 dimineaţa când vin la serviciu, zace ȋn convulsii pe coridorul ȋngheţat, pe care bate vântul, nu departe de boxa ȋn care trebuie să fie ucisă. Mai ȋntâi trebuie să fie pregătite pentru tăiat celelalte animale. La prânz, când plecam, zăcea tot acolo și tremura, și nimeni nu a făcut nimic ca să ȋi scurteze suferinţa, deși am făcut mai multe apeluri. Am descărcat arma, care a tăiat nemilos ȋn carnea ei, și a lovit fruntea. M-a privit cu ochii ei din ce în ce mai mari, și am aflat pentru prima oară, că vacile pot plânge. Vina de a privi o crimă, fără să faci nimic, este la fel de greu de suportat, ca și atunci când o comiţi tu. Mă simt ȋngrozitor de vinovată.

Mâinile mele, tunica, tricoul și cizmele ȋmi sunt pline de sângele acestor animale, ore ȋntregi am stat sub bandă, am tăiat inimi, plămâni și ficaţi – ‚La vite, te murdărești mereu din cap până ȋn picioare‘, am fost deja avertizată. Despre aceste lucruri vreau să vorbesc, ca să nu trebuiască să port singură această povară, – dar ȋn principiu, nimeni nu vrea să audă așa ceva. Nu ca n-aș fi fost ȋntrebată destul de des ȋn tot acest timp ‚Cum este ȋn abator? Ei, eu n-aș putea să fac asta!‘

Îmi ȋnfig unghiile adânc ȋn carne, ca să nu pocnesc aceste feţe aparent miloase, sau să nu arunc telefonul pe fereastră, – aș vrea să ţip, dar ororile la care sunt martoră zilnic mă fac să mă sufoc. Nimeni nu m-a ȋntrebat, dacă eu pot să fac asta. Reacţii de stânjeneală la răspunsurile mele scurte arată discomfortul produs de această temă. ‚Da, este chiar ȋngrozitor, și noi mâncăm din cauza asta tot mai puţină carne.‘ Primesc adesea ȋncurajări: ‚Strânge din dinţi, trebuie să treci și de asta, și curând o să se termine perioada de practică!‘ Pentru mine, această remarcă este una dintre cele mai rele, mai lipsite de inimă și mai ignorante remarci, pentru că acest masacru are loc ȋn continuare, zi de zi. Cred că nimeni nu a remarcat că problema mea cea mare nu mai era cum să supravieţuiesc aceste șase săptămâni, ci că acest masacru monstruos are loc de milioane de ori – are loc pentru fiecare persoană, care mănâncă carne. Acum pentru mine, cei care mănâncă carne și pretind că sunt iubitori de animale, nu sunt decât niște oameni falși, lipsiţi de credibilitate.

‚Încetează – mă faci să ȋmi pierd apetitul!‘ Nu o dată această remarcă mi-a ȋntrerupt povestirea, urmată de comparaţia: ‚Ești culmea! Orice om normal ar râde de tine!‘ Cât de singură mă simt ȋn astfel de clipe. Din când ȋn când mă uit la micul fetus de vacă, pe care l-am luat cu mine acasă și l-am pus ȋn formol. Memento mori. Lasă să râdă, ei oamenii normali‘.

Când ești ȋnconjurat de atât de multă moarte violentă, ȋncepi să schimbi perspectiva; propria viaţă pare extrem de nesemnificativă. Odată, când mă uitam la șirurile de porci despicaţi, atârnând ȋn cârligele din hală, m-am ȋntrebat: ar fi altfel, dacă aici ar atârna oameni? În special anatomia spatelui animalelor măcelărite, grase și cu pustule și semne roșii, ȋmi amintesc de ceea ce vedeam ȋn zilele ȋnsorite de concediu, ieșind din costumele de baie strâmte. Și ţipetele care nu se mai terminau, care se auzeau din hala unde ȋi omorau, atunci cand porcii simţeau moartea, puteau foarte bine să provină de la copii și femei. Indiferenţa este inevitabilă. La un moment dat mă gândesc că vreau numai să se termine, trebuie să se termine odată, sper că se mișcă repede cu aparatul de electrocutat, ca să termine odată. ‚Mulţi porci nu fac nici un zgomot‘, mi-a spus odată unul din veterinari, alţii stau chiar acolo și ţipă total fără motiv.‘

Văd și eu asta, – cum stau acolo și ţipă ‚total fără motiv‘. A trecut mai mult de jumătate din perioada de practică, până să ȋndrăznesc să merg ȋn hala unde se ucid animalele, ca să fiu ȋn măsură să spun: ‚Am văzut.‘ Aici se ȋnchide drumul, care ȋncepe ȋn faţa rampei de descărcare, continuă cu un coridor și un ţarc de așteptare pentru patru sau cinci porci. Ar trebui să descriu noţiunea de ‚frică’ ȋn mod vizual, aș vrea să desenez porcii care se inghesuie ȋmpreuna aici, ȋn spatele cărora se ȋnchide ușa, aș vrea să le desenez ochii. Ochi, pe care nu am să ȋi pot uita niciodată. Ochi ȋn care ar trebui să privească oricine vrea sa mănânce carne.

Porcii sunt separaţi cu ajutorul unui furtun de cauciuc. Unul este ȋmpins ȋntr-un spaţiu ȋncercuit de gratii. Ţipă, ȋncearcă să fugă ȋnapoi, să scape, dar nu există scăpare. Printr-o apăsare de buton, podeaua este ȋnlocuită de un fel de ștand mișcător, care duce animalul ȋntr-o altă boxă. Acolo așteaptă măcelarul – eu ȋi spun ȋn secret ‚Frankenstein’ – activează electrozii; este un dispozitiv de sedare ȋn trei puncte, după cum mi-a explicat directorul. Se vede porcul cum se zbate ȋn boxă, apoi platforma se răsucește, și vedem animalul zvâcnind cum alunecă plin de sange pe un alt cadru și lovește puternic cu picioarele. Acolo așteptă un alt măcelar, care ȋi ȋnfige cuţitul sub piciorul drept din faţă, un val de sânge ȋnchis la culoare ţâșnește, și corpul se prăbușește ȋn faţă. Câteva secunde mai târziu, un lanţ de fier este legat de unul din picioarele din spate, și animalul este tras ȋn sus. Un strat de sânge vâscos, ȋnalt de câţiva centimetri, acoperă podeaua. Măcelarul ȋși rezeamă cuţitul, și ia o gură dintr-o cutie murdară de Cola aflată pe podeaua aceea oribilă.

Urmez carcasele, care sângerează abundent și se leagănă agăţate ȋn cârlige, către ‚iad‘. Așa am denumit următoarea cameră. Aceasta este ȋnaltă și neagră, plină de funingine, miros oribil și foc. După câteva curbe, ȋn care sângele continuă să curgă pe podea, șirul de porci ajunge la un fel de cuptor imens. Aici vor fi pârliţi. De sus, animalele plonjează ȋntr-o mașină ȋn formă de pâlnie, și alunecă către interiorul mașinii.

Se poate vedea ȋnăuntru. Flăcările se ridică, și pentru câteva secunde, corpurile se scutură și par că saltă ȋntr-un dans grotesc. Apoi sunt puse pe o masă mare, unde doi măcelari ȋnlătură rapid părul rămas, scot globii oculari și separă copitele de gheare. Toată operaţiunea aceasta durează numai câteva momente, aici se lucrează eficient ȋn echipă. Atârnate ȋn cârlige, de tendoanele picioarelor, animalele sunt direcţionate către un cadru metalic, conceput ca un aruncător de flăcări: ȋntr-un zgomot asurzitor, corpurile animalelor sunt supuse pentru câteva secunde unor jeturi de flăcări. Banda este iarăși ȋn mișcare și duce la următoarea hală, – aceea, unde am petrecut deja primele trei săptămâni. Trebuiesc extrase organele și prelucrate pe banda de mai sus: este examinată limba, amigdalele și esofagul se separă și se aruncă, ganglionii limfatici sunt tăiaţi, plămânii la gunoi, traheea și inima se deschid, se iau probe pentru identificarea trichinelozei, se ȋndepărtează vezica biliară, se cercetează ficatul pentru a identifica orice semn care indica prezenţa viermilor. Mulţi porci au viermi, ficatul lor este plin de viermi și trebuie aruncat. Toate celelalte organe ca stomacul, intestinul și aparatul genital sunt aruncate la gunoi. Pe banda de mai jos, restul corpului este prelucrat: tăiat ȋn bucăţi, articulaţiile tăiate, anusul, rinichii și grăsimea din jur sunt ȋnlăturate, creierul și măduva spinala sunt aspirate, etc., apoi urmează ștampilarea pe ceafă, burtă, picioare, sunt cântăriţi și transportaţi ȋn hala frigorifică. Animalele găsite necorespunzătoare pentru consum vor fi ‚temporar confiscate‘. Ștampilarea este o operațiune dificilă pentru cei fără experienţă, deoarece cadavrele calde și pline de grăsime atârnă foarte sus la capătul benzii, și lucrătorii trebuie să fie foarte atenţi, ca jumătățile de animale care se perindă să nu ȋi lovească.

De câte ori m-am tot uitat zilele acestea la ceasul atârnat ȋn camera de pauză, nu pot să spun. Sunt sigură că nici un ceas din lumea asta nu merge mai ȋncet decât acesta. Dimineaţa, la jumătatea programului de lucru, este permisă o pauză. Respirând adânc, ma grăbesc către spălătorie și mă curaţ cât pot de bine de sânge și de fâșiile de carne; simt că această contaminare și acest miros s-au lipit de mine pentru totdeauna. Afară, vreau doar să ies afară.

În clădirea aceasta nu am putut niciodata să mananc nici măcar o ȋnghiţitură de mâncare. Fie ȋmi petrec pauza afară, oricât de frig ar fi, alergând până la gardul de sârmă ghimpată, și mă holbez peste câmpuri și peste marginea pădurii, urmăresc ciorile. Ori traversez strada, unde este o mică patiserie unde pot să mă ȋncălzesc cu o ceașca de cafea. Douăzeci de minute mai târziu mă ȋntorc la bandă.

A mânca carne este o crimă. Nu voi mai fi ȋn stare niciodată să ȋi accept pe cei care mănâncă carne drept prietenii mei. Niciodată. Niciodată de acum ȋncolo. Mă gândesc, că toţi cei care mănâncă carne ar trebui să fie trimiși aici, și ar trebui puși să vadă ce se ȋntamplă, de la ȋnceput până la sfârșit.

Nu mă aflu ȋn această postură pentru că ȋmi doresc să devin veterinar, ci pentru că oamenii insistă să mănânce carne. Și nu numai de asta: ci și pentru că oamenii sunt lași. Şniţelul steril și albit din supermarket nu mai are ochi, din care curg lacrimi și ȋn care se oglindește frica ȋn faţa morţii, nu mai ţipă sfâșietor. Toţi cei care se hrănesc cu aceste cadavre torturate, se feresc cu mare grijă, ca să nu vadă toate aceste lucruri, și spun ȋn mod ipocrit: ‚Deci, eu nu aș putea să fac asta!‘

Apoi, ȋntr-o zi, vine un ţăran și aduce probe de carne pentru un test de depistare a trichinelozei. Fiul său ȋl ȋnsoţește, are probabil zece sau unsprezece ani. Văd cum copilul ȋși lipește nasul de fereastră, și mă gândesc: dacă copiii ar putea să vadă toată violenţa aceasta, toate animalele acestea omorâte, poate că ar exista speranţa ca lucrurile să se schimbe? Aud însă cum micuţul strigă către tatăl său. ‚Tati, ia te uită! Ce tare! Scroafa asta mare de aici.‘ – Aseară la TV povesteau la ‚Dosarele XY nerezolvate‘ despre uciderea unei fete, care a fost omorâtă și tăiată ȋn bucăţi, spre consternarea și revolta oamenilor. ‚Așa ceva am văzut eu săptămâna asta de 3.700 de ori‘, intervin eu ȋn discuţie. Acum nu mai sunt numai o ciudată, dar mai mult, sunt și bolnavă la cap. Deoarece simt consternare și revoltă nu numai faţă de o crimă comisă asupra unui om, ci și faţă de crimele comise de mii de ori asupra animalelor: de 3.700 de ori numai ȋn această săptămână și numai ȋn acest abator. Ca să te numești om – nu ar trebui oare, să spui nu, să refuzi să fi ordonatorul unei crime ȋn masă – pentru o bucată de carne? Ciudată mai e lumea asta. Poate că totuși micuţii viţeluși, smulși din uterul mamelor lor, care au murit ȋnainte de a se naște, au avut cel mai mult de câstigat dintre noi toţi.

La un moment dat, a sosit și ultima dintre aceste zile interminabile și am primit dovada absolvirii perioadei de practică, o hârtie plătită scump, așa cum nu am mai plătit pentru nimic până acum. Ușa se ȋnchide, soarele timid de noiembrie mă ȋnsoţește prin curte către autobuz. Ţipetele și zgomotul mașinilor se atenuează. Când traversez strada, o mașină cu remorcă, care transportă animale cotește către intrarea ȋn abator. Este plină pe două etaje cu porci, ȋnghesuiţi unul ȋn altul.

Plec fără să mă uit macăr o dată ȋnapoi, căci am obţinut atestatul, și acum voi ȋncerca să uit, ca să pot trăi mai departe. De luptat, să lupte alţii dacă vor; mie mi-au fost luate ȋn acel abator puterea, voinţa și bucuria de a trăi, și au fost ȋnlocuite cu sentimente de vinovăţie și nesfârșită tristeţe. Iadul este printre noi, de mii și mii de ori, zi de zi. Totuși, ceva ne rămâne fiecăruia dintre noi de făcut: Să spunem nu. Nu, nu și iarăși nu!“ (Sfârșitul raportului medicului veterinar Christiane Haupt)

Renumitul autor și psiholog Dr. Helmut Kaplan comentează raportul Dr. Christiane Haupt ȋn eseul „Trădarea animalelor“ (textul integral ȋn limba germană www.dr-med-henrich.foundation/aufsatz-verrat, Quelle: www.tierrechte-kaplan.org/kompendium/a214.htm):

„‚Un film video de 12 minute din 2001, despre activitatea normală a unui abator, demonstrează că Dr. Christiane M. Haupt, nu a nimerit ȋn nici un caz ȋntr-un abator cu condiţii deosebit de proaste, sau ȋntr-un moment nefavorabil. Nu este un filmuleţ filmat cu ‚camera ascunsă‘, ci este vorba de o filmare oficială ȋntr-un abator certificat EU, aflat ȋntr-o zonă la graniţa dintre Austria și Bavaria.‘

O scenă cheie: ‚Un taur puternic, este ridicat cu ajutorul unui lanţ metalic agăţat de un picior din spate, atârnă cu capul ȋn jos pe banda rulantă – aparent ameţit de ȋmpușcătura cu bolţuri. Măcelarul ȋi taie gâtul cu un cuţit mare, ţâșnește un val consistent de sânge. (...) Deodată se ȋntâmplă ceva, ce ȋngheaţă privitorul: ȋn timp ce măcelarul lucrează fluierând, tăind prin pieptul larg despicat, ochii animalului se deschid și se ȋnchid ȋncet. Apoi taurul ȋncepe să mugească – ȋn secvenţa din film se aude fără nici un dubiu: un răget ȋnfiorător, gutural, acoperind zgomotul procesului de măcelarit. În cele din urmă, animalul acoperit de sânge se ridică chiar de câteva ori la cârligul de care este agăţat. Măcelarul, care deja tăia copitele din faţă, este nevoit să se mute ȋn spate. Taurul se luptă ȋnca minute ȋn șir pentru viaţa sa.‘

Această scena șocanta face parte, așa cum am spus, din activitatea normală de zi cu zi a unui abator (acest abator a fost chiar considerat unul ‚exemplar‘, de aceea presupunem că, ȋn alte abatoare condiţiile sunt și mai groaznice): Din 30 de animale, care au fost sedate ȋn decurs de o oră prin ȋmpușcătura cu bolţuri, 6 s-au trezit din nou.

O versiune revizuită a acestei filmări (care a fost difuzată de mai multe canale TV germane), dezvăluie secvenţe care au fost cenzurate, arătând detalii ȋnfiorătoare: ‚În noua versiune se poate vedea, nu numai că taurul tipă, ȋn timp ce se zbate minute ȋn șir. Când măcelarul curăţă camera de sângele animalului care curge ȋn valuri, nefericitul taur se folosește de ultimele puteri și ȋncearcă să ajungă cu limba apa folosită pentru curaţarea podelei. Înregistrările atestă fără ȋndoială faptul că: aceste animale sunt total conștiente. Sunt conștiente ceea ce se ȋntâmpla ȋn jurul lor, ȋn timp ce sunt tăiate pe bandă și transformate ȋn carne.‘

Acest video se poate vedea pe:    
www.tierrechtsfilme.at/langfilme/bruellen_der_rinder/film.htm

Motivul actual pentru sedarea superficială, total insuficientă a animalelor– pe lângă faptul că un numar mare de animale trebuiesc omorâte ȋntr-un timp insuficient (!) și controalele destul de rar efectuate – ȋl r eprezintă schimbările survenite ȋn reglementările metodelor de măcelarit, datorită cazurilor de encefalopatie bovina spongiforma: De la ȋnceputul lui 2001 a fost interzisă ȋn UE așa numita metodă a ,distrugerii măduvei spinale’, deoarece folosind această metodă exista pericolul, ca ţesut nervos infectat să fie răspândit ȋn ȋntregul corp. Această metodă de sedare a fost ȋnlocuită cu producerea unei găuri ȋn măduva spinală, prin ȋmpușcare, astfel ȋncât să survină moartea ireversibilă a creierului iar animalul ȋn mod garantat să nu mai simtă durere ȋn continuarea procesului de prelucrare și transformare a sa ȋn carne. Ingrid Schütt-­Abraham de la Institutul National pentru Protecţia Consumatorilor și Medicină Veterinară spunea că renunţarea la această metodă de sedare, prin distrugerea măduvei spinale a avut ‚rezultate nesatisfăcătoare‘. Pe de altă parte, medicul veterinar Karl Wenzel de la Ministerul pentru Protecţia Consumatorului din München a arătat că există multe cazuri ȋn care sedarea eșuează, respectiv sunt multe animale cărora sedarea prin ȋmpușcare cu bolţuri le este insuficientă. Klaus Troeger de la institutul naţional pentru cercetarea cărnii in Kulmbach: ‚ȋnainte de reglementarea UE din ianuarie 2001, deci ȋnainte de interzicerea metodei de distrugere a măduvei spinale, au fost mușamalizate probleme cauzate de aplicarea incorectă a pistolului cu bolţuri ‘.

În continuare Dr. Kaplan:

„O parte dintre noi, am simţit pe pielea noastră, cât este de dureros atunci cand cineva ne trădează. Poate dura ani până să ne revenim din șocul produs de decepţia pe care cineva ne-a creat-o, uneori acest șoc poate dura toată viaţa. Dar asta este nimica toată ȋn comparaţie cu modul ȋn care noi oamenii trădăm animalele! Chiar și animalele care acum se află ȋn abatoare, au fost probabil, la un moment dat, tratate oarecum bine de oameni, niște oameni au avut odată grijă de ele. Fermierii bio nu contenesc să ne arate ce legatură frumoasă au ei cu animalele, și cât de bine le tratează. Cunoaștem cu toţii pozele cu fermieri care ȋși mângâie ‚plini de iubire‘ animalele. Și apoi, aceste animale se trezesc ȋn iad, ȋnconjurate de oameni, care le supun la cele mai monstruoase și mai crude operaţiuni, producându-le incredibil de multă suferinţă. Dr. Christane M. Haupt, care și-a făcut practica de medic veterinar ȋntr-un abator, a experimentat această trădare a animalelor, a transmis-o celor care consumă carne – și este dărâmată ȋn urma experienţei: ‚Mi-am obţinut certificatul și acum voi ȋncerca să uit, ca să pot trăi mai departe. Să lupte alţii acum daca vor, mie, ȋn acea clădire, mi-au luat forţa și bucuria de a trăi....și mi le-au ȋnlocuit cu un sentiment nesfârșit de vinovăţie și tristeţe.‘

Gail A. Eisnitz arăta ȋn cartea sa ‚Slaughterhouse‘, că atrocităţile deja prezentate reprezintă numai vârful icebergului crimelor comise, când ne referim la ce se ȋntâmplă zilnic, ȋn lumea ȋntreagă, ȋn abatoarele din ţările așa zis ‚civilizate‘. În documentarea pentru scrierea acestei cărţi, autoarea a chestionat lucrători din abatoare, ȋnsumând aproape două milioane de ore petrecute ȋn preajma boxelor de sedare. Următoarele pasaje extrase din interviuri cu lucrătorii din abatoare, au fost expuse publicului de către autoare, la o prezentare a cărții pe 18. Septembrie 1999:

‚Am văzut carne vie de vite. Le-am auzit mugind, când oamenii ȋnfigeau cuţitul și ȋncercau să le jupoaie pielea. Mă gândesc că este oribil pentru un animal să moară așa puţin câte puţin, ȋn timp ce diverși angajaţi ȋși ȋndeplinesc diferite operaţiuni de prelucrare, pe care le au de făcut asupra sa.‘ ‚Majoritatea vacilor pe care le suspendă ..., sunt ȋncă ȋn viaţă. Le despică. Le jupoaie. Sunt ȋntotdeauna ȋncă vii. Picioarele le sunt tăiate. Au ochii larg deschiși și plâng. Ţipă, și poţi vedea, cum ochii aproape le sar de durere din orbite.‘

‚Un angajat mi-a povestit, cum o vacă care a rămas blocată cu un picior ȋn podeaua unei mașini de transport, s-a prăbușit. ‚Cum ai scos-o vie de acolo?‘ l-am ȋntrebat pe tip: ‚Oh‘, răspunde el, ‚ne-am dus sub camion și i-am tăiat piciorul.‘ Cănd ţi se spune asa ceva, ȋntelegi că se ȋntâmplă multe lucruri care rămân ascunse, de care nimeni nu are habar.‘

Altă dată era un porc viu, care nu făcuse nimic rău, nici măcar nu fugea prin jur. Am apucat o ţeavă lungă de 1 metru și l-am lovit până a murit.‘

‚Când un porc se ȋmpotrivește și nu vrea să se miște, iei un cârlig pentru agăţat carne și i-l ȋnfigi ȋn anus. (...) Apoi ȋl tragi ȋnapoi. Tranșezi porcul, ȋn timp ce este viu, și deseori cârligul chiar ȋl omoară.‘

‚Odată am luat un cuţit – era suficient de ascuţit – și am retezat nasul unui porc, ca pe o bucată de carne pentru micul dejun. Pentru câteva secunde porcul parca ȋnnebunise. Apoi, s-a așezat acolo pur și simplu, stătea și părea total tâmpit. Apoi am luat un pumn de sare lichidă și i-am aruncat ȋn nas. Acum porcul era total ȋnnebunit și ȋși ȋnfigea nasul peste tot prin jur. Am luat mai multă sare și am ȋndesat-o ȋn fundul porcului. Bietul porc nu mai știa acuma, dacă ar trebui să ȋși golească intestinul sau să orbească.‘

‚După un timp te desensibilizezi. (...) Când ai un porc viu ..., nu ȋl omori pur și simplu. Vrei să ȋi provoci cât mai multă durere. Îl lovești cu putere ȋn trahee, ȋl faci să se ȋnnece ȋn propriul sânge. (...) Un porc viu se uita la mine ȋn sus, și eu mi-am luat pur și simplu cuţitul și (...) i-am scos ochii, ȋn timp ce stătea acolo. Și porcul acela doar ţipa ȋntr-una.‘“

(Sfârșitul citatului din Dr. Kaplan, textul integral și sugestii de materiale gasiţi pe internet: ­www.dr-med-henrich.foundation/aufsatz-verrat, Quelle: www.tierrechte-kaplan.org/kompendium/a214.htm)

Nenumăratele documente și dovezi din filme care atestă torturile aplicate animalelor, sunt deseori mușamalizate de către cei care perpetuează aceste violenţe și de către susţinătorii lor din politică, fiind clasificate drept excepţii și propagând ideea că legea de protecţie a animalelor protejează animalele. Dar adevărul este exact contrariul. În realitate, legile pentru „protecţia animalelor“ din ȋntreaga lume sunt doar niște legi pentru „folosirea“- și „exploatarea“- animalelor, sub ale căror prevederi, animalele suferă cumplit, și care servesc doar la legalizarea exploatării brutale a animalelor.

„Vacile de lapte“, datorită producţiei continue de lapte ajung ȋn scurt timp să fie extenuate și atunci când nu mai pot da suficient lapte sunt trimise la tăiere. În loc să trăiască apx. 25 – 30 ani, cât este durata normală de viaţă a unei vaci, „vacile de lapte“ extenuate de numeroasele nașteri și de producerea continuă de lapte, sunt „puse pe liber“ după numai  3 – 5 ani. Deoarece organismul  și ugerul acestor vaci  nu au fost create pentru a fi exploatate într-o măsură atât de intensivă, după ceva timp apare o inflamație dureroasă a ugerului, cunoascută sub numele de mastită. Această inflamație, fie este tratată cu antibiotice, fie se soldează cu trimiterea vacii respective la abator. De aceea nu trebuie sa ne mire faptul că există în lapte și in produsele lactate puroi, antibiotice sau alte medicamente.  Anual vacile sunt inseminate artificial, de fapt violate, pentru ca fluxul de lapte să nu se oprească, deoarece vacile produc lapte numai după ce dau naștere unui viţel. După naștere, mama și copilul sunt separaţi, despărţire care provoacă ambilor o traumă dureroasă. Datorită instinctelor naturale, această separare este atât de dureroasă și atât de dramatică, ȋncât atât vaca, cât și viţelușul  plâng, mugesc și ţipă zile ȋntregi după ce au fost despărţiţi. Oricum, pentru acești nefericiți viţeluși, suferinţa nu se termină aici. Viţeii de sex feminin ajung să fie folosiți ȋn producţia de lapte, unde le ȋnlocuiesc pe mamele lor extenuate. Și aceste viţelușe intră ȋn cercul vicios al înseminărilor forţate, al deteriorării corporale prin extracţia intensivă de lapte, nașteri și separări dureroase pe tot timpul scurtei lor vieţi. Viţeii de sex masculin sunt ţinuţi ȋn niște boxe strâmte și ȋntunecoase, puţin mai mari decât corpul lor, și sunt hrăniţi o perioadă pentru a fi folosiţi la producţia de carne. Însă, din cauza faptului că se nasc prea mulţi viţei, deseori aceștia sunt pur și simplu distruși ȋn așa numitele „abatoare Herod“. Aceste atrocități se petrec numai datorită cererii consumatorilor pentru lapte și produse lactate, ale căror efecte devastatoare asupra sănătăţii umane au fost ȋntre timp demonstrate de nenumărate studii știinţifice.

O imagine relevantă despre lapte și vacile de lapte ȋn acest scurt film: www.dr-med-henrich.foundation/video-milchkuehe

Mulţi oameni cunosc cruzimea din industria producătoare de ouă din lumea ȋntreagă, chiar și curtea Constituțională Germană a stabilit că tratamentul aplicat puilor de găină ȋn aceste ferme constituie cruzime la adresa animalelor. Cu toate acestea, cruzimea continuă. Uciderea ȋn masă a puilor nefolositori ȋn industria ouălelor, prin ȋngropare de vii ȋn terenul agricol bio, constituie cruzime ȋn mod clar.

Scurt film despre ouă: veg-tv.info/Küken_sexen

Din ouă de găina ies atât pui de sex masculin, cât și de sex feminin, ȋnsă numai puii femele vor produce ouă, ceilalţi sunt inutili pentru această industrie. Puii masculi, consideraţi „gunoi nefolositor“ vor fi gazaţi sau băgaţi ȋntr-un tocător și tocaţi de vii. Acești puișori nu folosesc nici „producţiei de carne de pasăre“, ȋn această ramură fiind folosite numai anumite rase. Distrugerea zilnică a puilor de animale este un lucru total obișnuit (și ȋn producţia bio) iar realitatea aceasta se ȋntâmplă sub incidenţa legilor de „protecţie a animalelor“ din această lume, deoarece consumatorul dorește să consume această bombă de colesterol care este oul.

Nenumărate ȋnregistrări video (publice sau cu camera ascunsă) din abatoare și ferme din lumea ȋntreagă dovedesc, că animalele nu numai că sunt supuse ororilor și torturilor unei exploatări intensive și a unor omoruri ȋn masă, ci și că sunt șocant de des torturate ȋn mod intenţionat, respective premeditat, de către angajaţii abatoarelor, din motive sadice. Pentru mine ca medic care posedă cunoștiințe de psihologie, aceste atrocităţi extreme din abatoare nu sunt surprinzătoare. După evaluarea a multor filme și documente, abatorul și ferma de animale par a fi locul ideal, unde pot fi puse în practică perversiuni sadice (care rămân ȋntotdeauna nepedepsite). Acest lucru trebuie să ȋi fie clar fiecărui consumator de produse animale. Până la urmă și vacile de lapte și puii nefolositori sunt omorâţi ȋn aceleași abatoare, când devin nefolositori și nu mai aduc profit. De aceea, ȋntre consumul de carne și cel de lapte sau ouă nu există vreo diferenţă din punct de vedere etic. Animalele bio sunt omorâte ȋn aceleași abatoare și sunt supuse aceleiași terori ca toate animalele măcelărite. Etichetarea cu denumirea Bio a produselor animale, nu reprezintă decât un truc de marketing, folosit pentru a manipula oamenii care au o oarecare compasiune, pentru ca aceștia să consume cu conștiinţa oarecum ȋmpăcată carne, ouă și lapte.

Așa numitele „legi pentru protecţia animalelor“ sunt un eșec total când este vorba de protecţia animalelor de fermă. În realitate nu sunt nimic altceva decât niste legi prin care se protejează animalele de casă, precum câinii și pisicile. Jurnalistul Ingolf Bossenz spune ȋntr-un articol:

Fiecare consumator decide ȋn fiecare zi la magazin, dacă vrea să sprijine, să inducă și să cauzeze, prin achiziţiile sale de carne, pește, lapte, produse lactate, brânză și ouă, exploatarea extrem de brutală, torturarea fără milă și uciderea animalelor.

Foarte recomandate pentru studii viitoare:

• „Food Revolution, Ernährung – Der Weg zu einem gesunden Leben in einer gesunden Welt“, von John Robbins (in deutscher Sprache), Hans-Nietsch-Verlag, ISBN 3-034647-50-2, Ein fantastisches Buch – sehr zu empfehlen!
• „Earthlings“ un film documentar impresionant despre situaţia animalelor cu Joaquin Phoenix pe post de narator:
  • Versiunea ȋn limba engleză:
    www.dr-med-henrich.foundation/video-earthlings-en
  • Versiunea ȋn limba germană:
    www.dr-med-henrich.foundation/video-earthlings-de

Geniul secolului 20, Albert Einstein, spunea: „Nimic nu va spori mai mult starea de sănătate a omului și șansele supravieţuirii sale pe Pământ ca trecerea la o alimentaţie vegetariană.“ Dacă Einstein ar fi dispus de cunoștiinţele stiinţifice actuale, afirmaţia sa ar fi fost cu siguranţă ușor modificată: „Nimic nu va spori mai mult starea de sănătate a omului și șansele supravieţuirii sale pe Pământ ca trecerea la o alimentaţie vegană.“

Einstein a mai afirmat și următoarele: „Două lucruri sunt infinite: Universul și prostia omenească. Însă de Univers nu sunt chiar sigur.“ Şi tocmai de aceea, supravieţuirea pe Pământ este ȋn mare pericol.

„Creșterea animalelor de consum“ și producţia de carne și lapte au ca rezultat mai multe emisii de gaze cu efect de seră, precum metanul și dioxidul de carbon CO₂, decât ȋntregul trafic global combinat (autoturisme, camioane, vapoare, avioane) și decât ȋntreaga industrie mondială, de aceea reprezintă principala cauză a ȋncălzirii globale și deci a unei catastrofe climatice. Pădurile tropicale, atât de importante pentru stabilizarea climei globale, sunt defrișate pentru a crea pajiști pentru „animalele de consum“ și pentru producţia de furaje necesare hranei acestora. „Plămânul verde“ al mamei Pământ este distrus cu o rată nemaiȋntâlnită până acum.

Chiar Agenţia Federală Germană pentru Protecţia Mediului a făcut apel la consumatori, pentru a adopta o atitudine responsabilă relativ la climă și pentru limitarea consumului de carne. În ziarul „Berliner Zeitung“ șeful administraţiei Prof. Dr. Andreas Troge afirma: „ar trebui să ne re-considerăm consumul crescut de carne.“ Acest lucru va aduce beneficii nu numai sănătăţii, ci și climei. „Şi această reconsiderare chiar nu ȋnseamnă scăderea calităţii vieţii“, a spus președintele pentru protecţia mediului. Președintele Organizaţiei Naţiunilor Unite  „Intergovernmental Panel on Climate Change“ (IPCC), câștigător al premiului Nobel pentru pace, Rajendra Pachauri, a făcut apel la consumatori, să mănânce mai puţină carne, deoarece consumul de carne este un obicei foarte dăunator climei. El a făcut referire la studii, care arată că pentru producţia 1 kg de carne rezultă emisii de ordinul a 36,4 kg CO₂.

Încă din 2006, Organizația Naţiunilor Unite pentru alimentaţie și agricultură (FAO – UN Food and Agriculture Organization) a stabilit  printr-un studiu faptul că industria  „ animalelor de consum“  este responsabilă pentru 18 % din totalul gazelor cu efect de seră din lumea ȋntreagă, deci mai mult decât gazele cu efect de seră rezultate din  traficul global al automobilelor,  trenurilor, vapoarelor și avioanelor ȋmpreună.

Sursa: FAO (2006), Livestock’s Long Shadow www.fao.org/docrep/010/a0701e/a0701e00.HTM

Din discuţii personale cu angajaţi ai organizaţiilor ONU, ȋmi este cunoscut faptul că datorită acestui studiu, au fost exercitate presiuni considerabile de către administraţii guvernamentale și lobbiști ai industriei animale asupra FAO. Cel mai probabil, din această cauză nu au fost introduși ȋn acest studiu toţi factorii care conduc ȋn mare măsură la contribuţia  creșterii animalelor de consum asupra ȋncălzirii globale a climei.

În această situaţie, este șocantă atât influenţa extremă a creșterii animalelor asupra schimbărilor climatice, dar și faptul că ȋn aproape toate declaraţiile, prezentările și discuţiile-TV pe această temă, cauza principală a schimbărilor climatice, adică consumul de produse animale, este ţinută sub tăcere. Având ȋn vedere faptul că aproape toţi cercetătorii, politicienii și jurnaliștii mănâncă produse animale, aceștia nu ȋndrăznesc să abordeze principala cauză a schimbării climatice. Dacă ar divulga această cauză principală, atunci acești cercetători, jurnaliști sau politicieni, ori ar fi obligaţi să ȋși schimbe obiceiurile alimentare și să devină vegani (ceea ce nu vor), ori ar continua să consume produse animale, și atunci ar apărea ȋn public ca niște ipocriţi, care nu fac ceea ce recomandă altora.

Toţi cei implicaţi prezintă un show dezgustător, ȋn care se arată extrem de ȋngrijoraţi de efectele catastrofale ale schimbării climei, ȋn realitate ȋnsă aceștia formează un grup, care nu vrea să renunţe la produsele animale, chiar cu preţul plătit de ȋntreaga planetă, și care ţin secret adevărul despre cauzele majore ale schimbărilor climatice. Acești indivizi știu că cel mai probabil, nu ei personal se vor confrunta cu efectele acestor schimbări, ci ȋn primul rând ţările sărace, cu grad redus de dezvoltare și apoi generaţiile următoare. Întreaga politică pentru protejarea climei este o reprezentaţie falsă, un show fără efect real, deoarece fără a lupta ȋmpotriva cauzei principale, schimbările climatice catastrofale nu vor putea fi oprite.

Să fim realiști. Pământul va fi distrus deoarece pentru majoritatea oamenilor, plăcerea personală egoistă pentru gustul unor alimente este mai importantă decât integritatea Pământului și binele generaţiilor viitoare. Prin urmare, ar trebui ca fiecare dintre noi să ne punem ȋntrebarea, dacă suntem părtași la acest dezastru, sau nu.

Oceanele planetei sunt tot mai mult golite de pești, ceea ce conduce de asemenea la o catastrofă ecologică. Populaţiile multor specii de pești sunt ȋn prag de colaps, oceanele sunt folosite ȋn mare măsură ca și loc de aruncat gunoiul pentru chimicale și plastic. O mare parte din pești este infestată cu substanţe toxice, ceea ce face consumul de pește să prezinte un risc enorm pentru sănătatea umană.

Având ȋn vedere aceste lucruri, devine tot mai evident faptul că scepticismul lui Albert Einstein ȋn evaluarea inteligenţei umane era absolut justificat. Situaţia aceasta, este atât de dramatică, se poate spune chiar perversă, pentru că oamenii, prin consumul de produse animale nu numai că dăunează propriei sănătăţi, exploatează ȋn mod brutal animalele și cauzează ȋnfometarea și moartea multor adulţi și copii din ţările sărace, dar distrug masiv și mediul ȋnconjurător care este absolut necesar pentru supravieţuirea pe Pământ. Oamenii taie craca pe care stau nu numai ei ȋnșiși, ci și copii și nepoţii lor.

Fiecare consumator, decide ȋn fiecare zi, atunci când ȋși face cumpărăturile, dacă vrea să participe, prin deciziile sale de a consuma produse animale, la distrugerea mediului ȋnconjurător, dacă vrea să susţină și să contribuie la ȋnrăutăţirea schimbărilor climatice și deci la distrugerea ȋntregii planete.

Recomandări pentru studii viitoare:

• Food Revolution – Drumul către o viaţă sănătoasă  ȋntr-o lume sănătoasă, de John Robbins (ȋn limba engleză)
  Hans-Nietsch-Verlag, ISBN 3-034647-50-2 O carte fantastică – foarte recomandată!

Următorul text este destinat numai celor care cred ȋntr-un Dumnezeu, independent de religie. Deoarece se referă la credinţele pe care majoritatea religiilor le au ȋn comun, este aplicabil credincioșilor tuturor religiilor.

Conform credinţelor tuturor religiilor, Dumnezeu a creat lumea, oamenii și animalele. Dumnezeu i-a dăruit omului corpul său, spiritul și sănătatea. Dumnezeu a creat un mediu intact, ȋn care trăiau și animalele.

Vă puteţi imagina vreodată, că Dumnezeu ar vrea să vadă …

• creaţia sa abuzată și distrusă printr-un gigantic ospăț decadent?  
• că omul ȋși ruinează sănătatea primită ȋn dar printr-o alimentaţie total distructivă?
• că oamenii din ţări dezvoltate ȋi privează pe ceilalţi semeni ai săi din Lumea a Treia de hrană, lăsându-i să sufere de foame, și ȋn schimb, folosește hrana acestora pentru creșterea așa ziselor „animale de consum“, pentru că poftele sale egoiste valorează mai mult pentru ei decât viaţa unui om?
• că oamenii distrug mediul ȋnconjurător și cauzează o catastrofă climatică?
• că animalele, pe care El le-a creat ca fiind creaturile Domnului sunt exploatate și torturate?

Toate aceste lucruri se ȋntamplă datorită consumului de carne, lapte, brânză, ouă și alte produse de origine animală. Cei care consumă aceste produse  iau parte la un sistem, care lezează și distruge Creaţia Domnului. De notat că această participare este acum conștientă, cei care acceptă această participare, o fac cunoscând ȋn totalitate implicaţiile și ignorând faptele pe care această broșura le arată.

Un credincios care nu respectă Creaţia Domnului și chiar participă la torturarea și distrugerea ei, este foarte probabil că va suferi consecinţele eterne ale faptelor sale, atunci când va da ochii cu Creatorul său, după terminarea scurtei sale vieţi. Există oare vreo delicatesă care să merite toate acestea?

Luând în considerare aceste lucruri, ramâi șocat ȋn fața apucăturilor diabolice, ignoranţei, prostiei și egoismului omenirii. Simt durere insuportabilă și compasiune nesfârșită pentru cele mai vulnerabile ființe – copii ȋnfometaţi și animalele torturate și ucise cu cea mai mare cruzime – ființe care lipsite de apărare, sunt puse fără încetare la dispoziția oamenilor și supuse actelor criminale ale acestoora. Zilnic oscilez ȋntre neînțelegere, furie, tristeţe și neajutorare atunci când sunt confruntat cu aceste crime cotidiene. Însă, nu vreau și nu pot să ȋntorc privirea, să mă uit ȋn altă parte, așa cum fac majoritatea celor pe care nu ȋi interesează suferinţa din spatele zidurilor fermelor și abatoarelor. Detest activităţile criminale, care fac ca apx. 40.000 de copii să moară zilnic din cauze de ȋnfometare și subnutriţie, deoarece cu hrana vegetală care există din abundenţă, sunt hrănite mai degrabă animale chinuite, pentru a obţine carne, lapte și ouă. Cu aceste produse animale, cetăţenii prosperi ȋși hrănesc bolile la fel de prospere, pentru a căror rezolvare, ca un apogeu al lipsei de moralitate, industria sănătăţii efectuează teste barbare pe animale, ale căror rezultate sunt aproape ȋntotdeauna inutile.Sunt de acord cu Joaquin Phoenix, care la sfârșitul filmului documentar„Earthlings“ spunea referitor la crimele ilustrate:

„Torturarea și uciderea sistematică a fiinţelor simţitoare ne arată cel mai josnic nivel de degradare, pe care omenirea ȋl poate atinge.“ („The systematic torture and killing of sentient beings show us what is the lowest point of debasement mankind can reach.“) Referitor la afirmaţia lui Isaac Bashevis Singer, câștigător al premiului Nobel pentru Literatură, am ajuns de mult la convingerea că este cinism ceea ce oamenii denumesc așa numita „demnitate umană“ și așa zisul „umanism“ ȋn modul ȋn care se poartă cu animalele. Eu spun: „Plata pentru torturarea și uciderea fiinţelor simţitoare arată cel mai josnic nivel al degradării pe care un consumator ȋl poate atinge.“

Deveniţi vegan. Este ușor. Trebuie doar să vă schimbaţi obiceiurile. Este cea mai eficientă metodă, prin care ȋn mod pașnic, puteţi contribui la salvarea climei, a mediului, animalelor, oamenilor și propriei sănătăţi.

Dr. med. Ernst Walter Henrich